La masa elitelor. Povestea participării Farului Constanța la Masters 1986…
TELEXUL
Vă mai aduceți aminte cenușii ani “80 ai Epocii de Aur? Din ce în ce mai cenușii, pe măsura ce ne îndreptam spre finalul lor. În acest cenușiu al vremurilor existau, totuși, lucruri care reușeau să mai bucure locuitorii României socialiste. De multe ori aceste bucurii mărunte veneau din zona sportului. Ba câștigă Steaua o Cupă a Campionilor la fotbal, ba mai luăm o căruță de medalii la vreo Olimpiadă. Între aceste bucurii se numără și performanțele aduse de sportul cu balonul oval.
La malul mării, la Constanța, vara lui 1986 adusese un nou titlu de campioană pentru Farul Constanța. Al patrulea al clubului și al profesorului Naca.
O mână de oameni începuseră, cu circa trei decenii înainte de povestea noastră, un proiect rugbystic care în anii 80 ajunsese la maturitatea la care se gândiseră inițiatorii săi.
Pentru povestea noastră este important să stabilim ce însemna “proiectul Farul” în anii 80, cum îl vedea unul din cei care au un aport considerabil la reușita acestui proiect, antrenorul Mihai Naca (în cei peste 20 de ani petrecuți la cârma echipei, a cucerit toate cele șase titluri de campioană ale Farului, ale Constanței rugbystice). Ne întoarcem în anii 80 și iată ce spunea regretatul profesor:
“Succesele echipei Farul sunt succesele rugby-ului constănțean, în ansamblul lui, fiindcă un lucru este clar. Aici, la Constanța, Farul nu este rezultatul unui transplant de jucători, aduși de la nu știu câte alte cluburi din țară. Farul reprezintă echipa fanion a rugby-ului constănțean și este alcătuită din jucători constănțeni, din sportivi formați și afirmați la Constanța.(…) Pentru a argumenta cele spuse vă aduc aminte că, în ultimii trei ani, echipele de juniori au câștigat un titlu național și alte două titluri de vicecampion!”
Iată care era proiectul și strategia lui Mihai Naca și a celor din jurul său. În acel an, 1986, profesorul se gândea nu numai la curtea sa (RC Farul) ci și la viitorul prim Campionat Mondial de Rugby, ce urma să aibă loc în 1987, în Noua Zeelandă și Australia. Acolo unde stejarii aveau “wilde-card”, adică erau invitați, fiind astfel recunoscută forța și valoarea rugby-ului românesc. Invitația ne bucura dar și punea presiune. Nu te puteai duce la Antipozi, ca invitat de onoare, să te faci de râs. Mihai Naca a ajuns acolo în calitate de antrenor principal al naționalei stejarilor, iar locul 9 ocupat în 1987, est,e și azi cea mai bună clasare a României la un Campionat Mondial.
Pe acest fond, în toamna lui 1986, mai sosește o recunoștere internațională a rugby-ului românesc. De data asta, la nivel de club. Prin telex, clubul Farul Constanța, campion al României, este invitat la un puternic turneu organizat de Federația Franceză de Rugby împreună cu clubul campion en-titre din Hexagon, Stade Toulousain: INTERNATIONAL MASTERS DE RUGBY.
Regimul comunist, prin diriguitorii săi pe plan sportiv, aprobă deplasarea campioanei României pentru acest puternic turneu. Dacă ne gândim că, prin orice demers sportiv, regimul vroia să își crească reputația, putem spune că Farul Constanța se bucura de încrederea că nu va face de râs rugby-ul și sportul românesc. Trebuie să amintim aici faptul că anul 1986 nu fusese unul foarte bun pentru “stejari” care, printre alte înfrângeri, suferiseră una extrem de rușinoasă, pentru acele vremuri, în fața Tunisiei.
INTERNATIONAL MASTERS OF RUGBY – 1986
Puternicul turneu, care face obiectul poveștii noastre, este legat de numele lui Jean Fabre, legendarul președinte al lui Stade Toulousain. Acesta a preluat mandatul în 1980. Născut pe 7 noiembrie 1935, la 21 de ani debutează, ca flanker, în echipa lui Stade Toulousain. De fapt, clubul francez este singura echipă căreia i se dedică Jean Fabre. Joacă la Toulouse vreme de 12 ani (1956-1968), perioadă în care bifează și 8 selecții în naționala cocoșului galic, în anii 1963-64.
Nu o să insistăm aici asupra meritelor lui Jean Fabre, ca președinte, în a transforma Stade Toulousain într-unul din cele mai puternice cluburi ale rugby-ului francez și ale Europei. Asta nu numai gândindu-ne la jocul și performanțele obținute dar și referindu-ne la managementul modern implementat în structurile clubului francez. De fapt, chiar dacă suntem la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut, cu Jean Fabre și Stade Toulousain încep să mijească zorii profesionismului în rugby. Profesionism ce avea să fie instalat în 1995.
De altfel, Masters of Rugby este un proiect care ” a împins” grămada rugby-ului către profesionism. Dar să-l lăsăm să vorbească despre asta pe însuși inițiatorul său, Jean Fabre:
“În 1986, după șase ani de mandat, clubul câștigase Cupa Franței (1984) și titlul de campioană, în 1985 și 1986. Acesta este contextul în care ne-am gândit la organizarea Masters-ului. De ce? În primul rând pentru a ne duce proiectul și în afara granițelor și, mai ales, pentru a permite confruntare lui Stade Toulousain cu echipe de primă mână din emisfera sudică sau europene. Pe de altă parte de a arăta capacitatea clubului de a organiza o competiție de prestigiu.”
Ideea inițială a președintelui clubului francez prevedea invitarea celor mai bune patru echipe britanice.
“După ce am avut acordul celor patru cluburi, am cerut acordul federației britanice. Nu ne-au răspuns nici da, nici nu. În fața acestei indecizii a am lărgit aria de invitații: Banco de la Nation, campioana Argentinei, Ponosby, campioana Noii Zeelande, West Brisbane, campioana Australiei, L Aquila, vicecampioana Italiei, Barbarians Fidji, Agen, vicecampioana Franței, și campioana en-titre a României, Farul Constanța.”
Cuvintele lui Jean Fabre ne fac să ne punem anumite întrebări. Ar mai fi fost Farul invitată dacă veneau echipele britanice? Mai putem considera Masters-ul un turneu super puternic fără cluburile britanice? Nu știm și, sincer, nu ne interesează. Trebuie să vedem partea plină a paharului. Farul a fost invitat la un turneu puternic, desfășurat într-o companie onorantă pentru rugby-ul românesc.
De ce în decembrie? Pentru că, în acele vremuri, în luna decembrie nu se desfășurau manifestări sportive de interes major și, astfel, competiția să se afle în atenția media. Așa cum spuneam, profesionismul în rugby își mijea încet ochii. Era nevoie de sponsori, iar aceștia aveau nevoie să fie vizibili. Primul și cel mai important sponsor a fost Matra Espace, al cărui președinte, Claude Goumi, era foarte apropiat de clubul Stade Toulousain. De altfel, denumirea integrală a turneului a fost INTERNATIONAL MATRA MASTERS RUGBY.
“Cel de-al doilea om sedus de proiectul nostru a fost Cristoph Riboud, unul din patronii canalului TV Cinq, care acoperea întreg Hexagonul.”
S-au mai alăturat și alți sponsori. Spre exemplu, companiile aeriene UTA și L Aerospatiale (din care s-a desprins mai târziu Airbus) s-au ocupat de transportul cluburilor invitate, iar grupul de presă Le Depeche a completat cu succes acoperirea media a evenimentului.
“Mai presus de toate trebuie să vorbim de mobilizarea pentru acest proiect a tuturor celor din club!”
ACTORII
Să vedem totuși cine erau cele 8 echipe invitate la acest turneu:
STADE TOULOUSAIN
Clubul organizator, unul din cluburile de tradiție ale rugby-ului din Hexagon. Înființat în 1907, Stade Toulousain era, la momentul organizării turneului, de 7 ori câștigător a campionatului și de 3 ori a Cupei Franței. Interesant este că toate trofeele câștigate în mandatul lui Jean Fabre au venit după o pauză considerabilă (1947, ultimul campionat, și 1949, ultima cupă). În vitrina clubului se mai găseau și alte trofee, tote câștigate înainte de Primul Război Mondial sau în perioada interbelică (Coupe de L Esperance, Yves du Manoir). Venirea lui Jean Fabre la președinția clubului a însemnat revenirea clubului în prima line a rugby-ului francez. Acolo se găsea și în 1986, fiind campioana Franței. Glumind, putem spune că Masters-ul a apărut și pentru că Hexagonul devenise o haină prea strâmtă pentru ambițiosul președinte al lui Stade Toulousain.
SU AGEN
Club înființat în 1908. Spre deosebire de Stade Toulousain, care se afla în plină revenire, după aproape patru decenii de anonimat, cei de la Agen erau mai constanți. Și ei aveau tot 7 titluri de campion al Franței (1930, 1945, 1962, 1965, 1966, 1976, 1982). Doar două Cupe ale Franței, 1943 și 1945). Concludent pentru povestea noastră mi se pare să vedem care era forța clubului din Lot-et-Garrone la momentul decembrie 1986. E de ajuns să spunem că în 1982 fusese campioană, iar în 1984 și 1986 jucase finala campionatului (ultima chiar cu Stade Toulousain, 6-16).
PONOSBY
Ponsonby District Rugby Football Club este denumirea întreagă a acestui club, fondat în 1874, și care obținuse, până în 1986, 30 de titluri de campioană în Auckland Championship, cea mai importantă competiție la nivel de club de la Antipozi. E drept că titlurile din 1891 și 1933 au fost împărțite cu alte cluburi din campionat. Din rândurile echipei venite la Masters făcea parte o mai veche cunoștință a noastră și anume Andy Haden (36 de ani în 1986) care ne vizitase în 1981, cu naționala țării sale, dar care nu mai era internațional din 1985. În cei 13 ani reușise să adune 117 selecții în reprezentativa NZ și 32 puncte înscrise.
WEST BRISBANE
Wests Rugby Union Club este un club australian, fondat în 1951, care concurează în Qeensland Premier Rugby, competiție care reunește nouă cluburi din zona Brisbane. West era, în 1986, dublă deținătoare a acestui trofeu (1977 și 1985). În 1986 clubul câștigase și titlul în Australian Club champions (de fapt, o finală între câștigătoarele campionatelor din Brisbane și Sydney) învingând Parramata cu 22-12.
BANCO DE NATION
Club Atlético Banco de la Nación Argentina este un club argentinian, fondat în 1908, și care evoluează în Union de Rugby de Buenos Aires, o competiție recunoscută de IRB. Invitației la Masters a venit pe fondul câștigării, pentru prima data, a competiției de către clubul argentinian. Ca să putem face o comparație cu rugby-ul românesc, ne vom raporta la naționala Argentinei care a primit și ea invitația de a participa la prima Cupă Mondială din 1987. Acolo, noi am ocupat locul 9, pumele locul 13.
BARBARIANS FIJI
Fiji Barbarians este o selecționată a Fiji Rugby Union. Fiji a participat și, ca invitată, la Cupa Mondială din 1987, unde a ajuns până în sferturile de finală.
L AQUILA
L’Aquila Rugby Club este un club italian, fondat în 1936, și care, la data disputării Mastersului avea în palmares 4 titluri de campionă (1967,69,81,82) a Italiei și două cupe (1973,81). A fost invitată din postura de vicecampioană a Italiei. În ultimii șase ani 1980-1986 avea două titluri de campioană, două titluri de vicecampioană și de două ori ieșise pe locul 4.
ȘI
RUGBY CLUB FARUL CONSTANȚA
Clubul constănțean era, la momentul turneului, de 4 ori campion al României, în 1975, 75,78, 86. În general, chiar dacă nu lua campionatul, Farul împărțea podiumul cu cele două bucureștene: Steaua și Dinamo. Ascensiunea clubului începuse odată cu sosirea profesorului Mihai Naca, cel care avea să conducă clubul pentru mai bine de 20 de ani. Farul Constanța era rezultatul unei structuri piramidale a rugby-ului dobrogean, plecând de la juniori, trecând prin cluburile dobrogene de liga 2 și ajungând sus la Farul, structura de performanță.
Viabilitatea proiectului nu a fost atestată doar pe plan intern, acolo unde s-au cucerit titluri sau medalii, ci și în meciuri internaționale. Ne aducem aminte de meciurile cu Waitemata (18-15, la Constanța, în 1975), de partida partida selecționatei Constanța Sud (peste 60% jucători de la Farul, plus antrenorul Naca) cu prima reprezentativă a Noii Zeelande (9-25 la Constanța, în 1981). Plus multe alte turnee în insulele britanice, acolo unde Farul nu s-a făcut de râs.
Un altfel de recunoaștere a venit și dacă se are în vedere numărul mare de internaționali pe care îl furniza echipei naționale care reprezenta, în acele vremuri (deși anul 1986 nu fusese unul bun), o forță, atât pe plan european cât și internațional.
Lotul: Opriș, Prisăcaru, Costea, Grigore, Lupu, Șt. Constantin, Fl. Constantin, Gălan, Dumitru, Dumitraș, Giuglea, Necula, I.Vasile, Pădureanu, Bezușcu, Varga, Lungu, Toader, Pllotschi, Dinu, Florea.
Aș putea scrie pagini întregi despre istoria și palmaresul Farului, dar aici, vreau să păstrez obiectivitate și echilibrul, vis a vis de celelalte echipe participante.
AL DOILEA TELEX
Sosește un al doilea telex, menit să dea amănunte cu privire la organizarea turneului. Farul urmează să întâlnească pe 17 decembrie, ora 21, la Brive, pe Ponosby, puternica echipă sosită de la Antipozi. De fapt, toate întâlnirile din “sferturi” se vor disputa pe 17 decembrie:
Stade Toulousain – Banco Nation
West Brisbane – Aquila
Agen – Barbarians Fiji
Ponosby – Farul Constanța
Învingătoarele din primele două se vor întâlni în prima semifinală, cele din ultimele două meciuri urmând să facă același lucru. O pauză de patru zile va lăsa timp calificatelor pentru a se recupera, în vederea semifinalelor. Gazdele au cumva netezit drumul spre finală, singura adversară putând fi West Brisbane, dar nu de calibrul lui Ponosby sau Agen. Pe celălalt picior se întrevedea, poate mai mult decât clar, o semifinală Agen -Ponosby.
Astfel, pe data de 16 decembrie 1986, delegația Farului, îmbrăcată în costume oficiale, având în piept logo-ul Farului Constanța, se prezintă la Aeroportul Internațional Otopeni. Pe lângă jucătorii, enumerați în prezentarea echipei, se vor afla în delegație și Ivan Dumitru, șeful sportului constănțean în acele vremuri, Ion Gugoașă, șeful secției rugby a clubului Farul, antrenorul Mihai Naca și maseurul Nicolae Nan, poreclit “Garrincha” pentru inegalitatea membrelor sale inferioare. Dar și un jucător oaspete, așa cum este el denumit, Haralambie Dumitraș, unul dintre internaționalii de referință ai rugby-ului românesc.
Povestește Florian Constantin, jucător și team manager al Farului la Masters Rugby 1986:
“La sosirea pe aeroportul din Toulouse suntem întâmpinați de reprezentanții clubului organizator. Suntem cazați la hotelul Mercur***, urmând ca a doua zi să plecăm spre Brive, acolo unde vom disputa primul nostru meci.”
Delegația Farului locuiește la același hotel cu adversarii neo-zeelandezi.
Florian Constantin: “Tot acolo ne întâlnim cu mijlocașul Hugo Porta (unul din marii jucători ai rugby-ului argentinian care, la sfârșitul carierei avea să numere 58 de meciuri, 590 de puncte pentru “pume” și 301 meciuri pentru Banco de Nacion). Acesta ne spune că suntem priviți ca victime sigure….”
“Profesorul Mihai Naca cere un teren de antrenament iar gazdele ne oferă terenul 2 al bazei sportive a clubului. Vizităm și terenul principal, o bijuterie de stadion, inaugurat cu ocazia partidei Franța – România din 1983” își mai amintește Florian Constantin
“Cărțile” au fost făcute de așa natură încât clubul gazdă să dispute toate meciurile pe teren propriu.
Sferturi de finală: Farul -Ponosby
Partidă cu favorită certă. Atât de certă încât politicoasele gazde au rezervat deja biletele de avion pentru “outsidera” campioană a României. Dar să nu anticipăm…
Suntem în 17 decembrie 1986 și se pleacă spre Brive. Sunt 300 de kilometri până acolo. Autocarul este unul cu două etaje. Farul și Ponosby vor călători împreună. Favoriții sus, Farul jos. Se face o singură pauză, la Cahors, cu 100 de km înainte de Brive. De unde știm că suntem outsideri? Pentru că presa nu ne bagă în seamă. Microfoanele și tunurile foto se îndreaptă spre Haden & Co.
Constănțenii se echipează. Profesorul Naca recapitulează registrul tactic al partidei. Sunt de evitat spontanele, punct forte al neo-zeelandezilor.
Și astfel, pe ireproșabilul stadion din Brive, în nocturnă, începe una din dintre cele mai frumoase și încrâncenate partide ale turneului. Cu atât mai mult cu cât Farul reușește o surpriză imensă. Campioana României elimină, scor 21-15, pe Ponosby. După 3-3 și 6-6 , adversarii se desprind la 6-12. Reducem din nou din handicap, 9-12. Aici intervine momentul decisiv. Ștefan Constantin face o intercepție și nu mai poate fi prins. Bezușcu transformă. 15-12. Egalează Ponosby:15-15. Constănțenii sunt pe val, după ce au recuperat handicap. Joacă dezinvolt, neo-zeelandezii greșesc și Bezușcu mai face 6 puncte. Victorie mare. Victorie a întregii echipe deși în dreptul lui Romeo Bezușcu sunt 17 p. Ștefan Constantin are cele patru puncte ale eseului marcat.
Farul în semifinale! Și biletele de avion? Asta ca o glumă.
Florian Constantin: “Banchetul organizat în sala primăriei din Brive, se desfășoară în liniște. Nimănui din cei prezenți, în afară de jucătorii români, care au muncit și au luptat cu abnegație, nu-i venea să creadă.”
La întoarcerea către Toulouse, locurile în autocar s-au inversat. Constănțenii la etaj, neo-zeelandezii jos. Profesorul Naca se grăbește să ajungă la partida Agen -Barbarians Fiji, partidă care decide adversarul din semifinale. Favorită este Agen, vicecampioană a Franței. Adversarii nu se împacă cu situația lor. O greșeală îi propulsează pe francezi în semifinală.
Agen -Barbarians Fidji 19-14.
Pe celălalt “picior”:
Stade Toulousain – Banco Nation 32-22
West Brisbane – L Aquila 22-13
Cumva francezii au făcut lucrurile astfel încât să existe șanse multiple pentru o finală Stade Toulousain -Agen, finală care să repete finala campionatului francez, fapt menit să arate forța rugby-ului francez. Evident, există rezerva neparticipării echipelor din insulele britanice. Planul B era o finală Nord-Sud, Stade Toulousain -Ponosby în care Nordul să-și arate supremația cu ajutorul terenului propriu.
Deci, pe 21 decembrie, urmau semifinalele:
Agen – Farul
Stade Toulousain -West Brisbane
Semifinale: Agen -Farul
Ca să completez prezentarea adversarului Farului, făcută anterior, trebuie să adaug faptul că Agen este echipa președintelui federației franceze, Ferasse. Poate că, atunci când și-a dat acordul pentru desfășurarea acestui turneu, Ferasse a avut un gând ascuns. Acela că Mastersul poate fi o ocazie perfectă de revanșă pentru pierderea titlului în fața lui Stade Toulousain, 6-16. În echipa sa întâlnim internaționali de marcă: Dubroca, Erbani, Berbizier, Sella sau Berot.
Cu toate că Farul furnizase o mare surpriză în sferturi, iar Agen se cam chinuise cu Barbarians Fidji, nimeni nu se gândea că, într-o partidă disputată la Agen, francezii ar putea pierde. Profesorul Naca studiază adversarul după ce gazdele îi pun la dispoziție caseta video cu finala campionatului francez, pe care am menționat-o mai sus. Evident, sunt temeri mari legate de recuperarea fizică a jucătorilor, după epuizanta partidă cu neo-zeelandezii. Deși sunt 3 zile pline între cele două meciuri, nu pot fi de ajuns după o partidă epuizantă, cum a fost cea din sferturi. Este iarnă și, la antrenamente, își face apariția și lapovița. Tot din cauza vremii foarte mult timp este petrecut în hotel de jucători. De data asta, presa ne acordă mai multă atenție. Canalul 5 vorbește mai mult despre “vrednicii luptători din România”, cu cu puternicul lor pachet de înaintare, cu apărarea exactă.
În tribune se află președintele Federației Franceze, Ferasse. Are și Farul suporterii săi. Italienii și argentinienii, eliminați în sferturi, fac susținere outsiderei care a încurcat socotelile unora. Apărarea românilor face același joc exact și, cu tot jocul dur, francezii nu pot trece de ea. Greșelile îi costă și, după un mol reușit, Dumitraș se duce în eseu: 4-0. Bezușcu ratează transformarea. Faptul că este favorită clară apasă greu pe psihicul gazdelor, mai ales că, pe un nou moment favorabil Ion Vasile culcă, din nou, balonul în terenul de țintă 8-0. Tot el transformă: 10-0. Gazdele punctează și ele dar nu e de ajuns pentru a evita SURPRIZA:
Agen -Farul 3-10
și campiona României este în FINALĂ. Dacă ne gândim că suntem în același an cu finala de la Sevilla (echipa de fotbal Steaua câștiga Cupa Campionilor Europeni) doar faptul că rugby-ul este un sport mult mai puțin mediatizat decât fotbalul face ca bucuria să nu atingă aceleași cote. De altfel, după cum probabil știți, nici unul din meciurile Farului nu a fost transmis în nici un fel, presa vremii a relatând telegrafic evenimentele rugbystice din Franța. Totuși, bucuria era mare în rândul cunoscătorilor sportului cu balonul oval.
În cealaltă semifinală, campioana Franței și echipa gazdă a turneului, Stade Toulousain, trecuse fără emoții de australienii de la West Brisbane, 27-3.
FINALA: Stade Toulousain -Farul Constanța
Finala INTERNATIONAL MATRA MASTERS OF RUGBY 1986 s-a disputat, în 23 decembrie, pe stadionul din Toulouse, în fața a 12 000 de spectatori și s-a încheiat cu un neverosimil 47-3 pentru campionii Franței. Mărturisesc că sărăcia mărturiilor despre acest meci m-a făcut curios. De ce, după două victorii extraordinare, a venit acest meci total diferit, dacă nu inexplicabil. Sunt câțiva factori care vin să justifice înfrângerea (de altfel, așteptată) în fața echipei gazdă, dar ceea ce ne nedumerește este scorul. Dacă Farul a fost surpriza turneului eliminând două echipe considerate favoritele 2 și 3 a turneului, tot Farul este și performera negativă a turneului, fiind echipa care a încasat cele mai multe puncte într-un meci precum și cea mai mare diferență de scor. Asta în condițiile în care, până atunci, apărarea exactă fusese atu-ul Farului.
Din cauza acestui meci linia de clasament a campioanei României, deși înregistrează două victorii și o înfrângere are un punctaveraj dezastruos.
3 meciuri 2 victorii 0 egaluri 1 înfrângere 34-65 punctaveraj
– 31 puncte este bilanțul punctaverajului.
Am vorbit despre cauzele acestei înfrângeri drastice cu unul dintre cei care s-au aflat atunci pe teren, Ștefan Constantin, autor al unei încercări în partida din sferturi, cu Ponosby:
“Problema noastră a fost, în principal, ritmul meciurilor, cu care nu eram învățați. Să joci trei meciuri într-o săptămână, împotriva a trei adversari de top, era o premieră pentru noi ! A doua problema a fost accidentarea unor jucători de valoare, care ne-au lipsit în finala turneului de la Toulouse. Cu toate aceste handicapuri, am început finala cu aceeași dorință de a câștiga, chiar am condus cu 3-0 în primele 10 minute, dar în față era campioana Franței, Stade Toulousain, care practica la aceea vreme un rugby de viitor sub bagheta lui Pierre Villepreux și Jean Claude Skrela. După câte îmi aduc aminte am ținut pasul cam o repriză, după care jocul a devenit prea rapid pentru noi ! Francezii puseseră în practică jocul paselor în fața apărării, adică luau contact cu adversarul după ce transmiteau balonul! Într-adevăr acest meci a fost o demonstrație din partea lui Stade Toulousain, în timp ce, pentru noi, a fost un coșmar, mai ales în a doua repriza!
Evident că cele două meciuri anterioare au lăsat și urme. Farul a fost nevoită să abordeze finala fără o serie de jucători cum ar fi Varga, Nicușor Dinu sau Dumitraș. O serie de alți jucători au intrat în incomplet refăcuți.
“Despre finală se pot spune foarte multe lucruri, îndeosebi legate de tactica abordată. Adevărul este că echipa franceză are o linie de trei sferturi de excepție. Mă refer la Lopez, Cordoniou, Noves, Bonneval, Charvet, Rancoule. Această linie de trei sferturi este servită cu multe baloane curate, opera unei înaintări muncitoare, puternică, dar și foarte agresivă. Tactica lui Skrela și Villepreux de a ține mult mingea în teren, obosindu-i pe băieții noștri, a dat roade.” afirmă și Florian Constantin în cartea 50 de ani de rugby
Un alt apropiat al Farului, Traian Pătrăhău, deși nu a făcut parte din delegație, are amintiri legate de finala Masters 86:
“Am văzut meciul pe o casetă video, alb-negru, și am discutat destul de mult cu Nacu (n.n. Mihai Naca), cel mai avizat pentru astfel de discuții! În rugby, 3-47 nu e chiar un scor catastrofal, vedeți scorurile înregistrate dea lungul timpului între marile puteri ale rugby-ului. Chiar înainte de meci am vorbit la telefon cu Nacu, care mi-a spus textual: “Gata, nu mai am cu ce! Opriș s-a rupt!” și mi-a mai enumerat câțiva băieți care urmau să joace accidentați! Am început bine și am condus cu 3-0, apoi le-au căzut brațele și diferența de valoare a momentului dar și intrinsecă și-a spus cuvântul!”
Cam atât despre finala Masters. Un meci care a arătat, mai presus de toate, limitele rugby-ului românesc în a juca de mai multe ori într-o săptămână. Pe de altă parte un meci care i-a adus bucurie președintelui lui Stade Toulousian și organizatorului turneului, Jean Favre care, pe lângă bucuria câștigării turneului, a avut și satisfacția de a arăta lumii că invitarea campioanei României a fost o reușită. Prin accederea în finală românii au confirmat încrederea acordată.
DIURNA
A existat și un episod inedit în timpul voiajului Farului în Franța. Odată cu invitația la turneu, clubul Farul Constanța a primit sau urma să primească, pe parcursul turneului, o sumă de bani, o diurnă, în franci, pentru membrii delegației. Această suma a crescut pe măsură ce constănțenii, prin rezultatele lor, “au refuzat” să plece acasă. Se cunoaște foarte bine azi politica vremii în ceea ce privește regimul valutar. Ei bine, șeful delegației de atunci, Ivan Dumitru, președintele Consiliului Județean pentru Educație Fizică și Sport, a preluat sumele respective, refuzând să le împartă jucătorilor.
“Diurna noastră (circa 250-300 de euro în banii de azi) a fost recuperată de șeful delegației, dar noi nu am primit-o!!! Fapt pentru care, la una din cine, toți jucătorii fără excepție au protestat, refuzând să mănânce!!!”
Este ceea ce mi-a spus unul din jucătorii de atunci. Nu cred că este un fapt ieșit din comun pentru acele vremuri. Nici măcar șeful delegației nu poate fi condamnat. Era un ordin al partidului și era capul său în joc. Ne amintim că, în același an, în 7 mai, la Sevilla, după ce Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni la fotbal, comandantul clubului a preluat cash premiul și l-a adus pentru a-l preda la București. La fel au pățit și jucătorii naționalei de fotbal la Euro 84 în Franța, acolo unde doar intervenția energică a selecționerului Mircea Lucescu, care și-a asumat gestul, a depresurizat situația.
Ulterior, jucătorii au fost recompensați cu două cojoace stil “Alain Delon” și 1-2 butelii de aragaz. Uimitor pentru cineva azi, dar o recompensă substanțială pentru acele vremuri, în România. Erau undeva la 15-20 000 de lei, echivalentul a circa 10 salarii în epocă.
EPILOG
Finala Mastersului din 1986 a avut și o revanșă. În 2007, în timpul Campionatului Mondial din Franța, reuniți sub titulatura de Clubul Seniorilor Farul, jucători constănțeni care au adus gloria clubului de pe Litoral au ajuns în Franța, unde au reeditat finala din decembrie 1986. Și de data asta au învins francezii, dar cu o replică mai consistentă din partea oaspeților. A fost 6-4 la eseuri pentru gazde. Parcă ne-am fi dorit ca acesta să fie rezultatul cu 21 de ani în urmă.
“Băieții s-au comportat foarte bine în teren, deși au trecut atâția ani peste noi. A fost un meci foarte frumos.” a apreciat la vremea respectivă regretatul antrenor Mihai Naca.
Revanșa finalei Masters’86 a fost organizată cu ocazia Cupei Mondiale 2007 disputată în Franța și mai ales cu ocazia meciurilor echipei României împotriva Portugaliei și mai ales Noii Zeelande, amândouă jucate la Toulouse.
Dar cine poate povesti mai bine decât cel care s-a implicat, din Franța, în organizarea acestui eveniment, unul din jucătorii Farului din acel decembrie 1986, Ștefan Constantin:
“Florian, fratele meu m-a întrebat, în primăvara anului 2007, dacă am contacte la Stade Toulousain pentru că el organiza excursia de la Constanta la Toulouse a Clubului Seniorilor Farul. Am luat legătura cu Pierre Villepreux, care mi-a dat contactele necesare pentru a organiza acest revanșa finalei Masters 86. După ce am făcut lista cu participanții români, ne-am dat seama ca ne lipseau multe posturi și de aceea am contactat jucători români din Franța, chiar dacă nu jucaseră la Farul ! Iată grupul de jucători veniți din România : Munteanu, Fulina, Bezărău, Marcel Palamariu, Holban, Grosu, Rucsandra. Grupul jucătorilor români din Franța îi cuprindea pe : Titi Soare, Ionescu (Carmol), Dinu Vasluianu, Septar, Sandu Ciorăscu, Tudor Constantin, Ion Vasile, Lungu, Romica Dragu, Giuglea, Gica Dumitru, Florian Constantin și Ștefan Constatin. Antrenor: Mihai Naca. Meciul trebuia să se dispute pe terenul doi de la Ernest-Wallon, dar echipa Noii Zeelande, care rezervase centralul pentru antrenament, n-a mai venit și, de aceea, Emil Ntamak ne-a invitat pe terenul central, ceea ce a dat o alta dimensiune acestui eveniment! Arbitrul meciului a fost Gica Stoica, din Constanta.Aproape toți românii, care veniseră la Toulouse pentru meciul Romania -Noua Zeelandă, au asistat la meci! Banchetul a avut loc la restaurantul stadionului, acolo unde era expuse toate trofeele câștigate în decursul anilor de Stade Toulousain. Bineînțeles că Trofeul Masters’86 se afla la loc de cinste și, văzându-l, am avut frisoane, aducându-mi aminte de acest faimos turneu ! ”
BIBLIOGRAFIE
– www.rugbyarchive.net
– www.rugby.ro
– Le Rouge et Noir, 1986-1996, les annes folles
– 50 DE ANI DE RUGBY, Florian Constantin, Nicolae Dan
FOTO: L Equipue