Constanța Sud – Noua Zeelandă. Un meci de legendă
Vă întreb pe voi, cei din Constanța, care iubiți rugby-ul, cum ar fi să vină azi, să joace în orașul de la malul mării, Noua Zeelandă? Da, da…de ei vorbesc! De ALL BLACKS! De neimaginat, așa-i? Ei, speranța moare ultima… De fapt, de neimaginat ar fi să vină oriunde în România, nu numai la malul mării. Datorită diferenței de valoare greu, ne putem imagina o asemenea vizită, care ar pune pe jar lumea rugby-ului din bătrânul Tomis. La fel de neimaginat părea, cel puțin pentru oameni obișnuiți, și acum 37 de ani, în 1981. Da, atunci, în 1981, All Blacks, la fel de notorii și de bine cotați cum sunt și azi, au venit la Constanța să înfunte “un fel de Farul Constanța”. Care Farul mă întrebați? Ăla care s-a desființat în 2015. De 6 ori campion al României, vicecampion Masters 86…..ș.a., Da, ăla! De ce “un fel de”? O să vedeți…
Ei bine, închipuiți-vă că, în anul de grație 1981, în plină Epocă de Aur a lui Ceaușescu, echipa de rugby a Noii Zeelande își programează turneul european de toamnă (meciuri test) în două țări: România comunistă și Franța. Azi pare uluitor dar la vremea aceea eram o națiune rugbystică și puteam constitui parteneri serioși de test pentru cea mai puternică națională de rugby din lume. Așa era cotată naționala NZ chiar și atunci. Nici ei nu ne-au ales ca parteneri doar ca să ne facă o favoare și să ne testeze ospitalitatea. Ne cunoșteau personal. Fusesem la Antipozi în 1975 când, pe lângă alte meciuri cu echipe de club și selecționate regionale, înfruntasem Noua Zeelandă U23 și nu ne plecasem: 10-10. Nici chiar Constanța nu este aleasă întâmplător. Pe 5 noiembrie 1975, Waitemata, campioana Noii Zeelande, venise la Constanța, unde, în fața a 8 000 de spectatori, se înclinase în fața Farului lui Bucos, Dărăban, Mușat, Varga, Șt. Cristea, Borșaru, Băcioiu, Crăciun. 18-15 pentru Farul. Cumva, de necrezut pentru acele vremuri. Dar asta e o altă poveste frumoasă a rugby-ului românesc…
Am enumerat doar două din motivele care au făcut ca All Blacks să nu ocolească România în turneul ei european din toamna lui 1981. Turneu care a debutat pe “1 Mai”-ul constănțean (așa se numea pe atunci stadionul de fotbal, actualmente Farul) în data de 20 octombrie 1981 și s-a încheiat cu victoria din 21 noiembrie, de pe Parc de Princes în fața selecționatei “cocoșului galic”, scor 18-6. În fapt, în acel turneu, Noua Zeelandă a jucat trei partide test, toate victorioase, cu prime reprezentative europene. Două împotriva Franței (13-9, în 14 noiembrie la Touluse și cel menționat anterior) și unul împotriva “stejarilor” la București, pe stadionul 23 august, în 24 octombrie, 14-6 pentru All Blacks. În afara acestora, neo-zeelandezii au mai jucat 7 meciuri cu alte echipe (selecționate regionale). Printre ele, partida de la Constanța.
Lotul NZ
Înaintare: Mexted, Old, Mourie (capitan), Shelford, Shaw, Haden, Whetton, Ross, Ketels, Neville, Spiers, Koteka, Reid, Dalton, Morissey.
3/4: Hewson, Fraser, Wilson, Woddman, Salmon, Stone, Cameron, Pokere, Rollerson, McKehnie, Loveridge, Donald, Boe
Manager: P. Gill
Asistent manager: P. Burke
Un lot ce cuprinde doar (pentru zilele de azi) 27 de jucători, care trebuiau să ducă, vreme de o lună, 10 meciuri din care 3 meciuri test. Un meci la nici trei zile. Până la urmă trebui să fim corecți și să recunoaștem că atunci, în 1981, nu existau nici Tri Nations și nici Cupa Mondială pentru a putea să poziționăm strict All Blacks într-un clasament mondial al rugby-ului. Și, totuși, ne putem da seama de forța echipei de la Antipozi. Am zis, mai sus, că, în turneul european, început la Constanța, neo-zeelandezii vor învinge de două ori ” cocoșii”, pe pământ francez. E de ajuns să spunem că, în 1981, Franța este câștigătoarea Turneului celor 5 națiuni, pentru a ne da seama cam ce însemna echipa Noii Zeelande. În același an, până la momentul turneului european, mai jucase 5 meciuri test, pe teren propriu: 11-4 cu Scoția, 40-15 cu Scoția, 14-9 cu Africa de Sud, 12-24 cu Africa de Sud, 25-22 cu Africa de Sud.
5 4 0 1 102-74
Fără Mourie în Romania
Va lipsi, în ambele meciuri din România, căpitanul Graham Mourie, unul din jucătorii de legendă ai All Blacks. Acesta a evoluat, în acel an 1981, doar în meciurile cu Scoția și cele cu Franța. A refuzat să joace în meciurile împotriva Africii de Sud, în semn de protest vis-a vis de politica de apartheid a guvernului sud-african din acele vremuri. Gestul său l-a impresionat profund pe Nelson Mandela, aflat pe atunci în închisoare. De altfel, pe tema acestui protest au fost multe discuții. Unii nu au înțeles de ce s-ar protesta împotriva regimului rasist de la Pretoria și nu și împotriva sistemului comunist din România. Iată o declarație interesantă a înaintașului Dalton, căpitan al echipei în meciul test de la București:
“Ce am văzut în România este ceea ce mă așteptam să văd în Africa de Sud și nu am văzut acolo, la vizita noastră din 1979. Acei oameni care sunt îngrijorați de faptul că alți oameni sunt oprimați și trăiesc în frică ar trebui să arunce o privire în statele comuniste, ca România… Sărăcia este incredibilă la fel ca și rata de schimb a dolarului pe piața neagră….Mesele au fost atât de rare că am pierdut din greutate. Este o experiență utilă că am fost acolo, dar am rămas întristat de ce am văzut.”
În fine… Oaspeții ajung, inițial, la București, unde fac un prim antrenament. Povestește Vasile Constantin-Mao: “Înainte de plecarea la Constanța au făcut un antrenament pe Parcul Copilului, unde au participat și câțiva jucători români, care aveau să completeze opoziția la jocul de asamblare ce-l aveau în program: antrenamentul a început cu 8 bucăți a 600 m alergare în ritm susținut, intercalate cu alte exerciții, de mobilitate generală. Această “curioasă” încălzire s-a dovedit mult prea tare pentru jucătorii noștri, care, de la a doua, a treia bucată s-au constituit într-un grup aparte cu un ritm propriu, alții sufocați au sărit peste repetări sau au abandonat…”
Dar să mergem mai departe, către meciul nostru. Cine se opunea, la Constanța, acestei forțe? Selecționata România Sud. Cel puțin așa scrie și azi în palmaresul All Blacks. În fapt, Farul Constanța, echipa fanion a Litoralului, deținătoare a trei titluri de campion a Românie, la acel moment. 10 din cei 16 jucători care vor evolua, împotriva oaspeților, sunt de la Farul Constanța. Grigore, Mușat, Nache, F. Constantin, N. Dinu, C.Vasile, Vărzaru, Holban, Ion Vasile și, intrat în locul lui Holban, Adi Pllotchi. Statistic 62,5%. Nu vreau să iau din meritele unui Ungureanu (CSM Sibiu), C.Florea (Steaua), Marghescu (Dinamo), Chiricenco (Dinamo), Caragea (Dinamo) sau Ștefan Constantin (Știința Petroșani).. Aportul lor a fost unul substanțial. Dar nu trebuie să uităm că lipsesc doi jucători de valoare ai Farului, care ar fi contat mult în economia acestui meci: Gh.Dumitru și A.Lungu (transferat în vara lui 1981 la Farul, de la Steaua). Ei vor face parte din echipa stejarilor, peste patru zile, în partida test de la București. Unde mai pui că selecționata este pusă sub comanda lui “nea Nacu”, profesorul Mihai Naca, antrenorul de legendă al Farului. Omul care, peste 6 ani, avea să conducă stejarii la prima ediție a Cupei Mondiale din …Noua Zeelandă! Și avea să obțină un loc 9 care este și astăzi cea mai bună performanță a stejarilor la un turneu final.
Gazdele din Constanța încearcă să își arate ospitalitatea. Oaspeții sunt duși la Murfatlar unde admiră podgoria și crama.
Traian Pătrăhău, la acea vreme director economic al IAS Murfatlar, un susținător al cărui nume este legat de clubul de la malul mării:
“După vizitarea cramei, a fost oferita o masă. Mâncarea a fost pregătită de vestitul Mișu Imbrea, la restaurantul Sport. La cererea expresă a lor, masa a fost încărcată cu struguri și alte fructe. În rest mâncare tradițională românească, apreciată foarte mult de toată lumea. S-au amuzat copios și și-au făcut reciproc farse cu ardeiul iute. Masa a fost precedată de o degustare de 7-8 soiuri de vin și toți au gustat, e drept, foarte puțin din fiecare soi. În timpul mesei s-a servit câte un păhărel de vin și nimeni nu a refuzat! A existat și un episod amuzant. Pe unul din băieți au reușit să-l păcălească fetele noastre de la punctul turistic și a băut câteva pahare. Mai în glumă, mai în serios colegii l-au pârât și căpitanul (n.n. Mourie) l-a exilat într-unul dintre fotoliile de lângă geam.
A stat acolo bosumflat cât a mai durat ceremonia iar în final a fost desemnat tot de căpitan sa rostească cuvântul de mulțumire și rămas bun! A mormăit ceva, cu ochii în pământ, în chicotelile și aplauzele furtunoase ale celorlalți. La plecare sau aliniat pe aleea din fața sălii de protocol și, în semn de prietenie, au executat celebrul ritual HAKA! Pe tot parcursul evenimentului (aproximativ trei ore ) comportamentul tuturor a fost de un bun simț și o modestie ieșite din comun! “
Sunt cazați la Hotel Parc din Mamaia. Același Vasile Constantin-Mao: “Seara dinaintea jocului (luni, 19 octombrie), m-am dus la Hotelul Parc din Mamaia, unde erau cazați. Eram în restaurant, așteptând să-i văd la cină, am fost extrem de surprins de discreția cu care și-au făcut intrarea în sală, de calmul degajat care a domnit în timpul mesei…“
A doua zi, pe 20 octombrie, pe o vreme frumoasă cu soare, 15 000 de constănțeni se așează în tribunele lui 1 MAI pentru a urmări pe viu ceea ce pentru mulți este unic în viață. Și astăzi, dar mai ales atunci, în Epoca de Aur. La fluierul galezului Richards se aliniază la centru:
Noua Zeelanda:1. Ketels 2. Reid 3. Neville 4.Haden (cpt) 5. Ross 6. Shaw 7.Shelford 8. Old 9.Donald 10.Rollerson 11.Fraser 12.Pokere 13.Salmon 14.Woodman 15. McKechnie
România Sud 1.Ungureanu 2. Grigore 3.Mușat 4.F.Constantin (cpt) 5.Caragea 6. C.Florea 7.Nache 8.S.Constantin 9.N.Dinu 10.Marghescu 11.Chiricenco 12.C.Vasile 13. Vărzaru 14. Holban 15.Ion Vasile . A mai intrat Adrian Pllotchi (22 de ani la data meciului), înlocuindu-l pe Holban (fractură de claviculă).
Cum a fost meciul? De neînchipuit azi. 9-25! La pauză 0-7.
Marian Nache: ” Am dat totul pentru a nu ne face de râs. După meci eram cam demolați. “
Florian Constantin: ” Am fost căpitanul acelei echipe și primul lucru pe care l-am discutat cu profesorul Naca a fost tactica care ne-ar ajuta să nu fim umiliți. Pe parcursul a 10 zile de pregătire foarte important a fost să discutăm cu fiecare jucător și să mobilizăm orgoliul fiecăruia în fața “mareei negre!”
Adrian Pllotchi: “Am intrat în prima repriză, după accidentarea lui Holban. Țin mine și azi aripa de pe partea mea, Fraser, care cred că a marcat vreo trei eseuri (n.n. – doar două)!”
După cum arată scorul, ambele reprize, deși câștigate de neo-zeelandezi, au fost destul de echilibrate. 0-7 și 9-18. Aripa Fraser a marcat două eseuri, alte două încercări fiind marcate de demi-ul Donald și cealaltă aripă, Woodman. De remarcat că, cel puțin conform statisticii din palmaresul All Blacks, nici unul din eseuri nu a fost transformat (pe atunci eseul era 4 puncte și transformarea 2 puncte). Două lovituri de pedeapsă au fost transformate de fundașul McKechnie și de uvertura Rollerson, același Rollerson reușind și un drop gol. Sintetizând, Fraser a marcat 8 p, Rollerson 6p, Donald și Woodman câte 4 p, McKechnie 3 p.
Mărturisesc că mi-a fost greu să aflu cine a marcat cele 9 puncte ale noastre. Nimeni nu a putut să-mi spună precis acest lucru. Palmaresul All Blacks nu menționează decât marcatorii oaspeților. Florian Constantin, după 37 de ani, a spus că noi nu am dat eseu și că, cel mai probabil, punctele au fost marcate cu piciorul (fie lp, fie drop gol) de fundașul Ion Vasile. Mai sigur pe el, Vasile Constantin Mao: “A marcat, în repriza a doua, fundașul Vasile Ion din trei lovituri de pedeapsă!”
Și, totuși, dincolo de scor, cum a fost meciul?
Florian Constantin: “….comportamentul românilor a fost admirabil. Au luptat până la epuizare, unii dintre ei plecând direct la spital încă din timpul meciului, alții s-au depășit pe sine. A fost o onoare pentru mine să conduc o echipă de jucători care dorea să lupte.”
Vasile Constantin-Mao: “Privind jocul lor (al neo–zeelandezilor), atunci ca de altfel în oricare altă ocazie , poți crede că rugbyul nu este un joc așa de complicat cum pare. Respectarea unor principii și reguli de bază, deci disciplina și buna organizare în teren, cu o tehnică impecabilă la balon și o susținere imediată a purtătorului, dar mai ales o capacitate fenomenală de efort, îți creau imaginea de degajare și firesc în tot ceea ce făceau.”
SURSE: 50 de ani de rugby la Constanța. Nicolae Dan și Florian Constantin. Editura EX PONTO, Constanța, 2005
Bucurii și tristeți în rugby-ul românesc. Vasile Constantin Mao. Editura Scripta. București, 2008
www.stat.allblacks.com
The New Zeeland Rugby Football Union and the 1981 Springbok tour. Alen Russell. 1999.