”Norocul” Stelei…
Fără îndoială Steaua 1985-89 a fost cea mai puternică echipă de club din istoria fotbalului românesc. Așa cum spunea un ziarist sportiv, Steaua acelor ani nu părea să dea vreo șansă adversarului. Dacă, anterior, Craiova și Dinamo avuseseră momentele lor de slăbiciune, Steaua 85-89 părea o mașinărie de fotbal.
Mi-a atras atenția o declarație a lui Mircea Lucescu:
”În ’82 și în ’83, naționala și Craiova au mers braț la braț ca performanțe. Universitatea a avut o campanie fantastică în Cupa UEFA. Și ce echipe a întâlnit! Kaiserslautern, Bordeaux, Fiorentina, Benfica! Nu Vejle, nu Honved, nu Kuusysi Lahti! Naționala și Craiova au motivat echipele militare. Dinamo a fost mai promptă, cu o echipă mai experimentată. Conducerile ministerelor au început să se implice și rezultatele s-au văzut imediat. Dinamo a ajuns în semifinale Champions League învingând echipe puternice: Hamburg, Dinamo Minsk.”
Să fie invidia dinamovistului care încearcă o anumită frustrare pentru că nu a putut depăși, cu Dinamo, performanțele Stelei? Ar fi un sentiment uman, până la urmă!
Așadar, plecând de la declarația lui ”Il Luce”, mergem înapoi în timp și să ne ocupăm de ”norocul Stelei”! Nu, nu săriți în sus, norocul nu știrbește cu nimic din meritele acelei super echipe de aur a fotbalului românesc.
SFERTUL NOROCOS 1985-86
Zeița Fortuna nu lipsește din formația militară, în cel mai bun sezon din istoria clubului, 1985-86. În acel an, Steaua câștigă Cupa Campionilor Europeni, într-o finală cu FC Barcelona, 2-0, după lovituri de departajare.
Trebuie să spunem că, pe atunci, Cupa Campionilor Europeni se disputa doar în sistem eliminatoriu. Din 32 de echipe rămâneau 16, apoi 8…4….2.
O adiere de noroc își face simțită prezența încă din tururile 1 și 2. Steaua dispune cu 5-2 (1-1, 4-1) de Vejle, campioana Danemarcei, în vreme ce, ca exemplu, Porto trebuie să dea piept cu Ajax Amsterdam. În turul 2 vine rândul campioanei Ungariei (țară calificată la CM86 din Mexic) Honved, eliminată de steliști după 0-1 și 4-1. În același tur, Porto cade cu Barcelona iar campioana Italiei, Hellas Verona, întâlnește deținătoarea trofeului, Juventus Torino. Nu subapreciem cu nimic campioana Ungariei acelor vremuri, dar totuși… Și, e adevărat, puteam avea mai mult noroc cu o Omonia Nicosia!
Sferturile de finală arată că norocul merge umăr la umăr cu trupa lui Jenei. Așadar sunt opt echipe: Juventus, Barcelona, Anderlecht, Bayern, Aberdeen, Steaua, Kuusysi Lahti. Cine sunt outisdere, adică favoritele 7 și 8 la câștigarea trofeului? Steaua și Kuusysi. Nu, Aberdeen câștigase Cupa Cupelor și Supercupa Europei în 1983, deci nu intră în discuție!
Cum au arătat sferturile de finală?
Steaua -Kuusysi Lahti
Juventus -Barcelona
Bayern -Anderlecht
IFK Goteborg -Aberdeen
No comment! Ba da, permiteți un mic exercițiu de istorie fotbalistică contrafactuală. Să zicem că ar fi fost două urne: una cu capi de serie și una cu outsideri. Capii de serie ar fi fost: Juventus, Barcelona, Bayern, Anderlecht. Să zicem că ai fi întâlnit Anderlecht in sferturi și ai fi trecut mai departe. Ca să câștigi Cupa Campionilor ar fi trebuit să mai depășești două cluburi puternice, cel mai probabil din Italia, Spania sau Germania! Rețineți aceste campionate, vom reveni mai târziu.
GREȘEALA
Sezonul 1986-87 se termină în turul 2 după celebra greșeală a managementului clubului. Steliștii au avut de ales între a juca primul tur și a merge direct în turul 2. Cu o echipă decimată de suspendări (care ar fi putut expira, contra unui adversar slab, în turul 1) roș-albaștrii merg în turul 2, acolo unde RSC Anderlecht se revanșează. Steliștii ”cârpiți” pierd, 0-3 la Bruxelles și nu reușesc decât un 1-0 acasă (și un penalty ratat de Balint).
IAR BENFICA
1987-88 aduce norocul, din nou, în curtea militarilor. Turul 2 aduce un Steaua -Omonia în vreme ce, pe alte meleaguri se joacă Real Madrid- Napoli. Sferturile aduc Steaua -Rangers, 2-0 și 1-2 (Real Madrid – Bayern). Se oprește în semifinale, în fața Benficăi, 0-0 și 0-2. (Echipa care oprise Craiova, în 83).
PE BUNE? GALATA?
1988-89 se termină în finală pe Camp Nou, în 24 mai 1989, 0-4 cu AC Milan. Ne alinăm cu faptul că avea să o pățească și Barcelona ceva mai târziu. Rămâne memorabil norocul din semifinale. Dintre AC Milan, Real Madrid si Galatasaray, militarii pică cu….ați ghicit!…campioana Turciei. E drept, performera ediției dar nu Real sau Milan.
RIVER SI DINAMO KIEV
Pe lângă toate astea trebuie să mai adăugăm două meciuri internaționale. Primul este finala Cupei Intercontinentale, disputată în decembrie 1986, la Tokyo. Aici putem vorbi chiar de ghinion. Eroul de la Sevilla nu mai este în poartă și lui Belodedici îi este anulat un gol valabil, la 0-0.
Al doilea meci, este victoria 1-0 împotriva lui Dinamo Kiev, în finala Supercupei Europei, de la Monaco din februarie 1987. Lovitura liberă executată de Hagi (la primul meci în roș-albastru) este deviată de zid și îl păcălește pe portarul Cianov! Norocul debutantului!
DECI,….
În sfârșit, după ce am rememorat parcursul Stelei în acel apogeu al fotbalului românesc, la nivel de cluburi, să tragem câteva concluzii.
Deci, între 1985 și 1989 Steaua București a câștigat o Cupă a Campionilor Europeni, o Supercupa a Europei, a jucat o finală de Cupa Campionilor Europeni și o semifinală a aceleiași competiții. Deci: de două ori aur, o dată argint și o dată bronz. Superb! Magnific!
Bilanțul celor 30 de partide internaționale, disputate în perioada 1985-89, este următorul:
30 15 6 9 49-27
50% partide câștigate, 1,63 goluri marcate/meci, 0,9 goluri primite/meci. Dacă am puncta ca atunci (victoria 2 p, egalul 1 p), Steaua ar avea 36 de puncte din 60 posibile (60%).
Despre ce vorbeam? A, da, subiectul era norocul care s-a adăugat și el, decisiv, printre ceilalți factori ai acestor performanțe. În toată această perioadă și în toate aceste 30 de partide Steaua nu a întâlnit nici o reprezentantă a fotbalului german (prezent în competiție). La ele se adaugă norocul suspendării echipelor dintr-un alt campionat destul de puternic, cel al Angliei, cu care steliștii nu au fost nevoiți să dea piept în toți acești ani. Au jucat un singur meci cu o reprezentantă a campionatului spaniol (0-0 cu FC Barcelona, la Sevilla 1986, în finală, luăm în considerare doar 90 de minute de joc). Un singur meci are și contra unei echipe din campionatul italian (0-4, cu AC Milan, în finala Cupei Campionilor Europeni 1989). Deci, în tot parcursul lor de 4 ani pe culmile fotbalului european, steliștii nu au învins nici o echipă din patrulaterul Italia-Spania-Germania-Anglia (mai mult, nu au înscris contra lor). Palmaresul contra acestor campionate este:
2 0 1 1 0-4
Vorbim de asta gândindu-ne (ca și Mircea Lucescu) că Universitatea Craiova 1982-83, în cele 10 meciuri ale campaniei sale terminate în semifinalele Cupei UEFA, a jucat cu Fiorentina și cu Kaiserslautern, ambele eliminate. Dinamo, semifinalista Cupei Campionilor Europeni 1983-84, a dat piept cu deținătoarea trofeului Hamburger SV și cu Liverpool!
In încheiere am să aleg (în mod subiectiv) cel puternic adversar învins de steliști în acea perioadă de glorie. M-am oprit la echipa lui Lobanovski, Dinamo Kiev, o aedvărată mașinărie de fotbal nu numai în sezonul 1985-86, când a câștigat Cupa Cupelor (3-0 cu Athletico Madrid, în finală), ci de-a lungul anilor 80 si chiar 90.