Constanța Sud – Noua Zeelandă. Un meci de legendă
Ziua în care All Blacks au jucat pe pământ dobrogean. Povestea nescrisă din 1981
Vă întreb pe voi, cei din Constanța care iubiți rugby-ul: cum ar fi ca astăzi, pe stadionul de la malul mării, să vină să joace Noua Zeelandă? Da, da… exact ei! Miticii All Blacks! De necrezut, așa-i?
Astăzi, din cauza diferenței uriașe de valoare, o asemenea vizită pare de domeniul SF-ului. Ar pune pe jar întreaga suflare sportivă din bătrânul Tomis. Și totuși, ceea ce acum pare o fantezie s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu 45 de ani, în toamna lui 1981. Atunci, All Blacks—la fel de temuți și bine cotați ca și astăzi—au aterizat la Constanța pentru a înfrunta „un fel de Farul Constanța”. Care Farul? Cel cu 6 titluri de campion în palmares, desființat dureros în 2015.
De ce „un fel de Farul”? O să aflați imediat.
Când România speria legendele de la Antipozi
În plină „Epocă de Aur” a lui Ceaușescu, naționala Noii Zeelande își programa turneul european de toamnă în doar două țări: Franța și România comunistă. Astăzi pare uluitor, dar la vremea aceea eram o forță globală în rugby. Reprezentam un partener de test extrem de serios pentru cea mai puternică echipă a planetei.
Neo-zeelandezii nu ne-au ales din curtoazie sau pentru a ne testa ospitalitatea. Ne cunoșteau forța pe propria piele. În 1975, „Stejarii” merseseră la Antipozi și remizaseră spectaculos, 10-10, cu Noua Zeelandă U23.
Nici Constanța nu a fost selectată la întâmplare pe hartă. Pe 5 noiembrie 1975, Waitemata, campioana Noii Zeelande, venise pe litoral. În fața a 8.000 de spectatori extaziați, oaspeții s-au înclinat în fața Farului condus de legende precum Bucos, Dărăban, Mușat sau Borșaru. Scor final: 18-15 pentru constănțeni. O victorie istorică, de necrezut pentru acele vremuri!
Turneul din ’81 și cifrele unei super-forțe
Aceste premiere au convins All Blacks să nu ocolească România în 1981. Turneul lor a debutat chiar la Constanța, pe 20 octombrie, pe fostul stadion „1 Mai” (devenit ulterior Farul). A fost o lună de foc pentru neo-zeelandezi: 10 meciuri în doar 30 de zile, dintre care 3 meciuri test (un meci la fiecare trei zile!).
Pentru a înțelege contextul, în 1981 nu existau Cupa Mondială sau Turneul Rugby Championship (Tri Nations). Totuși, valoarea All Blacks era incontestabilă: în acel an bătuseră Scoția și Africa de Sud, iar în turneul european au învins de două ori Franța—câștigătoarea din acel an a Turneului celor 5 Națiuni! Din cele trei meciuri test oficiale ale toamnei, unul a fost împotriva „Stejarilor”, la București, pe Stadionul „23 August”, unde oaspeții s-au impus greu, cu 14-6. restul partidelor au fost împotriva unor selecționate regionale. Printre ele, și cea de la malul mării.
Lotul istoric al Noii Zeelandă sosit în România:
·Înaintare: Mexted, Old, Mourie (căpitan), Shelford, Shaw, Haden, Whetton, Ross, Ketels, Neville, Spiers, Koteka, Reid, Dalton, Morrissey.
·Treisferturi: Hewson, Fraser, Wilson, Woodman, Salmon, Stone, Cameron, Pokere, Rollerson, McKechnie, Loveridge, Donald, Boe.
·Staff: P. Gill (Manager), P. Burke (Asistent manager).
·
Boicotul contra Apartheidului și realitatea cruntă din România comunistă
Marea absență a meciurilor din România a fost legendarul căpitan Graham Mourie. Acesta a refuzat să joace în acel an împotriva Africii de Sud, în semn de protest față de regimul de apartheid—un gest care l-a impresionat profund pe Nelson Mandela, aflat atunci în închisoare.
Absența lui a stârnit însă controverse: de ce se protesta împotriva rasismului de la Pretoria, dar se închideau ochii la dictatura comunistă de la București? Înaintașul Andy Dalton, cel care a preluat banderola de căpitan în România, a lăsat o mărturie tulburătoare despre realitatea dură a acelor zile:
„Ce am văzut în România este exact ceea ce mă așteptam să văd în Africa de Sud și nu am văzut în vizita noastră din 1979. Cei care se îngrijorează că alți oameni sunt oprimați și trăiesc în frică ar trebui să arunce o privire în statele comuniste, cum este România… Sărăcia este incredibilă, la fel ca rata de schimb a dolarului pe piața neagră. Mesele au fost atât de sărace încât am slăbit. A fost o experiență utilă, dar am plecat întristat de ceea ce am văzut.”
Antrenamentul care i-a sufocat pe români
Ajunși la București, oaspeții au efectuat un prim antrenament pe terenul Parcul Copilului. Fostul rugbyst Vasile Constantin „Mao” își amintește impactul cultural și fizic cu rigorile profesionale ale Noii Zeelande:
„Au participat și câțiva jucători români pentru a completa opoziția la jocul de asamblare. Încălzirea lor a început cu 8 serii de alergare de câte 600 de metri în ritm susținut, intercalate cu exerciții de mobilitate. Această încălzire „curioasă” s-a dovedit mult prea dură pentru băieții noștri. De la a doua sau a treia serie, românii au format un grup separat, cu un ritm mult mai domol. Alții, pur și simplu sufocați, au sărit peste repetări sau au abandonat complet.”
„Selecționata România Sud” sau, mai bine zis, Farul Constanța
Cine a ținut piept acestei forțe a naturii la Constanța? În palmaresul oficial al All Blacks figurează „Selecționata România Sud”. În realitate, a fost Farul Constanța în proporție de peste 60%!
Din cei 16 jucători români care au intrat pe teren, 10 proveneau de la clubul constănțean: Grigore, Mușat, Nache, F. Constantin, N. Dinu, C. Vasile, Vărzaru, Holban, Ion Vasile și Adi Plotchi. Lor li s-au alăturat mari valori ale vremii: Ungureanu (Sibiu), C. Florea (Steaua), Marghescu, Chiricenco, Caragea (toți trei de la Dinamo) și Ștefan Constantin (Petroșani).
Din tabăra constănțeană au lipsit doi titani, Gh. Dumitru și A. Lungu, păstrați special pentru meciul test al „Stejarilor” de la București. Însă creierul echipei a rămas la malul mării: selecționata a fost condusă de legendarul Mihai Naca, antrenorul Farului. Peste doar 6 ani, „Nea Nacu” avea să conducă România la prima ediție a Cupei Mondiale chiar în Noua Zeelandă, obținând un loc 9 istoric—rămas până astăzi cea mai mare performanță a rugby-ului românesc.
Farse cu ardei iute și vin de Murfatlar
Dincolo de bătălia dură de pe teren, gazdele dobrogene au vrut să lase o impresie memorabilă. All Blacks au fost oaspeți de seamă la Murfatlar, unde au vizitat celebrele podgorii și crame. Traian Pătrăhău, directorul economic al IAS Murfatlar de la acea vreme și un mare susținător al rugby-ului local, a povestit atmosfera din spatele culiselor:
„După vizitarea cramei, le-am oferit o masă pregătită de vestitul Mișu Imbrea de la restaurantul Sport. La cererea lor expresă, mesele au fost încărcate cu struguri și fructe. În rest, s-a servit mâncare tradițională românească, extrem de apreciată. S-au amuzat copios și și-au făcut farse unii altora cu ardei iute! Masa a fost precedată de o degustare din 7-8 soiuri de vin. Toți au gustat câte puțin, iar în timpul mesei au savurat câte un pahar de vin de calitate. Nimeni nu a refuzat!” Nu au lipsit nici momentele amuzante. Fetele de la punctul turistic au reușit să-l păcălească pe unul dintre băieți să bea câteva pahare. Mai în glumă, mai în serios, colegii l-au pârât imediat, iar căpitanul Mourie l-a „exilat” pe oaspetele amețit într-un fotoliu de lângă geam.A stat acolo bosumflat toată ceremonia. Ironia sorții? Tot căpitanul l-a desemnat la final să rostească discursul de mulțumire și rămas-bun! Cu ochii în pământ, băiatul a mormăit câteva cuvinte în chicotelile și aplauzele furtunoase ale echipei. La plecare, oaspeții s-au aliniat pe aleea din fața sălii de protocol și, în semn de prietenie, au executat celebrul și înfricoșătorul ritual HAKA! Pe parcursul celor trei ore, comportamentul tuturor a fost de un bun-simț și o modestie ieșite din comun.”
Liniștea dinaintea furtunii
All Blacks au fost cazați la Hotel Parc din Mamaia. Vasile Constantin-Mao își amintește: „În seara dinaintea jocului, luni, 19 octombrie, m-am dus la hotel. Îi așteptam în restaurant pentru cină. Am fost extrem de surprins de discreția cu care au intrat în sală și de calmul degajat care a domnit pe toată durata mesei.”
20 octombrie: Ziua cea mare pe Stadionul „1 MAI”
A doua zi, sub un soare superb, 15.000 de constănțeni au umplut tribunele stadionului „1 MAI”. Voiau să vadă pe viu o minune care, în plină Epocă de Aur, părea ireală și unică în viață.
La fluierul galezului Richards, cele două prim-planuri s-au aliniat la centru:
·Noua Zeelandă: Ketels, Reid, Neville, Haden (cpt), Ross, Shaw, Shelford, Old, Donald, Rollerson, Fraser, Pokere, Salmon, Woodman, McKechnie.
·România Sud: Ungureanu, Grigore, Mușat, F. Constantin (cpt), Caragea, C. Florea, Nache, S. Constantin, N. Dinu, Marghescu, Chiricenco, C. Vasile, Vărzaru, Holban, Ion Vasile. A mai intrat Adrian Pllotchi (22 de ani), înlocuindu-l pe Holban, care a suferit o fractură de claviculă.
Cum a fost meciul? De neînchipuit pentru standardele de azi: 9-25 (0-7 la pauză).
„Am dat totul pentru a nu ne face de râs”
Marian Nache rezumă perfect starea de spirit: „Am dat totul pentru a nu ne face de râs. După meci eram pur și simplu demolați.”
Strategia fusese creionată în detaliu de căpitanul Florian Constantin: „Primul lucru pe care l-am discutat cu profesorul Naca a fost tactica prin care să evităm o umilință. În cele 10 zile de pregătire, cel mai important a fost să discutăm cu fiecare jucător în parte și să mobilizăm orgoliul tuturor în fața ‘mareei negre’!”
Intrat de urgență pe teren, Adrian Pllotchi a avut o misiune de foc: „Am intrat în prima repriză, după accidentarea lui Holban. O țin minte și azi pe aripa de pe partea mea, Fraser. Cred că a marcat vreo trei eseuri (n.n. – au fost doar două)!”
Anatomia scorului și misterul celor 9 puncte românești
Deși câștigate de neozeelandezi, ambele reprize au fost strânse: 0-7 și 9-18. Aripa Fraser a reușit o dublă, iar celelalte eseuri au fost semnate de demi-ul Donald și de cealaltă aripă, Woodman. Interesant este că, potrivit statisticii All Blacks, nicio transformare nu a fost trimisă printre buturi (pe atunci, eseul valora 4 puncte, iar transformarea 2). Diferența s-a făcut prin cele două lovituri de pedeapsă fructificate de fundașul McKechnie și uvertura Rollerson, cel din urmă reușind și un drop-gol. Caseta marcatorilor oaspeți: Fraser (8p), Rollerson (6p), Donald (4p), Woodman (4p) și McKechnie (3p).
Cine a marcat însă cele 9 puncte ale noastre? O mică enigmă istorică. Palmaresul All Blacks notează doar marcatorii proprii. După 37 de ani, Florian Constantin își amintea doar că România nu a marcat eseu, ci puncte cu piciorul prin fundașul Ion Vasile. Mult mai sigur pe detalii, Vasile Constantin-Mao tranșează misterul: „În repriza a doua, fundașul Vasile Ion a marcat toate punctele noastre din trei lovituri de pedeapsă!”
Dincolo de tabelă: Lecția All Blacks
Cum s-a simțit totul de pe gazon?
Florian Constantin: „Comportamentul românilor a fost admirabil. Au luptat până la epuizare. Unii au plecat direct la spital încă din timpul meciului, alții s-au autodepășit. A fost o onoare să conduc o echipă de luptători.”
Vasile Constantin-Mao concluzionează magistral: „Privindu-le jocul, ai impresia că rugby-ul este simplu. Respectarea unor principii de bază, disciplina de fier, tehnica impecabilă a balonului, susținerea imediată și o capacitate fenomenală de efort – toate acestea le creau imaginea de degajare și firesc în tot ceea ce făceau pe teren.”
SURSE: 50 de ani de rugby la Constanța. Nicolae Dan și Florian Constantin. Editura EX PONTO, Constanța, 2005
Bucurii și tristeți în rugby-ul românesc. Vasile Constantin Mao. Editura Scripta. București, 2008
www.stat.allblacks.com
The New Zeeland Rugby Football Union and the 1981 Springbok tour. Alen Russell. 1999.