Abandonul unui simbol al rugby-ului romanesc: Farul Constanta. Marian Nache: “Suntem si noi de vina pentru ca, desi nu am avut puterea sa facem nimic, nu am avut nici poziție! “
Am aflat cu toti, cu tristețe, despre forfait-ul declarat de clubul de rugby Farul Constanta cu doar câteva zile înainte de debutul Superligii. Cum ziceam, un lucru trist. Clubul de la malul marii este unul de tradiție in rugby ul romanesc, cu jumătate de secol de prezenta pe prima scena a rugby-ului romanesc, cu 6 titluri de campioana națională, cu mult mai multe medalii de argint si de bronz, cu celebrul loc 2 la Mastersul din 1986 (cunoscatorii stiu despre ce e vorba), nu se înscrie in Superliga pentru ca nu are bani. Sincer trist sunt și eu ca si constănțean. Trist, dar nu surprins. Evident ca, la fel ca si la handbal, si aici un final era de anticipat după strategia aplicata. As putea spune o strategie aplicata de niste amatori in materie de management sportiv, dar nu spun pentru ca eu cred ca nu e numai asta. Fiind vorba de rugby, sa vedem care a fost strategia aici. S-au cumpărat jucători pana la loc comanda. Ca si la handbal. Echipa de închiriat in leasing. Sunt bani, bine. Nu sunt bani, la revedere. Doar ca la rugby totul îmbrăca alte haine specifice. In ultimii 10 ani, nu a fost an in care juniorii constănțeni de 16, 17, 18, 19 ani sa nu obțina titluri de campioana sau medalii de argint si de bronz. Si totuși echipa de seniori a fost alcătuită in ultimii ani in proporție de 90% din jucători străini sau importați. De aici orice om cu capul pe umeri s-ar întreba:
In condițiile in care performantele istorice ale Farului s-au realizat cu jucători autohtoni in proporție mare, si in condițiile in care exista un laborator de juniori cu rezultate, what the fuck? De ce luam banii si cumpăram străini?
Evident ca nu din prostie. Prietenii stiu de ce…
Stăteam de vorba ieri cu antrenorul si prietenul meu, un mare farist, Marian Naché, fost jucător al Farului: “Acest mod in care s-a gestionat clubul in ultimii 5 ani a fost unul de genul “după noi potopul”. Uite ca noi azi apucam potopul! Suntem si noi de vina pentru ca desi nu am avut puterea sa facem nimic, nu am avut nici poziție!” A fost o zi trista si pentru ca imediat după aflarea vestii reprezentanți ai Stelei au venit la Constanta ca la Black Friday si au început achizițiile vrac.
Si acest abandon se înscrie in seria problemelor cu care se confrunta sportul constantean păstorit de autorități. Repet strategii si investiții in sport, ca si in alte domenii, înseamnă lucruri făcute sa dureze peste timpuri si peste oameni nu focuri de artificii care se sting.
Mare rusine peste orasul nostru, Dupa 50 de ani de prezenta in prima liga a rugby-ului romanesc, Farul nu se mai afla acolo. Si nici macar acest lucru nu s-a intamplat pe teren. S-a intamplat in birou…