Euro 1996. Stoicikov nu ne uită…


Nu cred că e cineva, printre iubitorii fotbalului românesc, care să conteste faptul că anii 1990-2000 au fost cei mai prolifici ai fotbalului românesc. Cel puțin la nivelul echipei naționale. Pentru că, la nivel de cluburi, anii 1980-90 ar putea combate supermația naționalei (cu trei semifinale, o finală și cel mai important trofeu european plus Supercupa). Dar, după cum vă dați seama din titlu, nu despre asta vrem să povestim azi.

Azi ne vom opri la cel mai slab turneu final al Generației de Aur, Euro 96, disputat în Anglia. Și nu asupra întregului turenu, ci a ultimei partide a tricolorilor la acel turneu. Cea cu Spania.

Să depănăm. Din grupa noastră mai făceau parte Spania, Franța și Bulgaria. În primele două etape ale grupei se înregistraseră următoarele rezultatele:

 

Spania -Bulgaria 1-1

Franța – Romania 1-0

Bulgaria -Romania 1-0

Franța – Spania 1-1

 

Deci, clasmentul era:

 

1-2   Franța      2    1   1   0     2-1   4p

Bulgaria    2    1   1   0    2-1   4p

3   Spania     2    0    2   0   2-2   2p

4. Romania  2     0   0   2    0-2   0p

 

Povestea noastră îi are în centru pe bulgari, cei care, după două meciuri, aveau șanse bune să se califice mai departe. Era primul turneu final european cu 16 echipe (4 grupe a câte patru echipe) și cu 3 puncte în caz de victorie.

În ultima etapă bulgarii aveau să întâlnească Franța, un adversar puternic, aflat în plină ascensiune. De altfel, peste doi ani, această echipă a Franței va cuceri primul titlu mondial din istoria ei. Bulgaria știa că, în întâlnirea cu cocoșii galici, nu putea fi favorită. Cele două echipe erau într-o antiteză profundă. Bulgaria era aproape de apusul generației care a atins semifinalele WorldCup 1994, în vreme ce francezii, de altfel, victimele bulgarilor din noiembrie 1993, erau într-o ascensiune care își proprunea ca vârf de formă turneul final mondial din 1998, desfășurat pe teren propriu.

 

De aceea meciul Romania – Spania avea o importanța deosebită pentru vecinii noștri de la sud de Dunăre. De fapt, avea pentru ei o importanță mult mai mare decât pentru noi. Noi pierdusem primele două meciuri (deși în al doilea, 0-1 cu Bulgaria, am avut gol valabil, vă amintiți șutul lui Dorinel Munteanu care sare, din transversală, la jumătate de metru dincolo de linia porții și iese afară din cauza efectului) și chiar o victorie cu Spania nu ne mai ajuta cu nimic în ceea ce privește calificarea. Spaniolii aveau o nevoie disperată de victorie.

Așadar, ultimele două partide ale grupei încep pe 18 iunie 1996, la aceeași oră, 16.30 (ora UK):

  • la Leeds, pe Elland Road: Spania -Romania
  • la Newcastle, pe St. James Park: Franța -Bulgaria

În minutul 11, spaniolul Manjarin deschide scorul:  Spania -Romania 1-0. Spaniolii devin lideri datorită numărului de goluri. Bulgarii sunt out. Peste 10 minute situația lor se agravează pentru că înscriu și francezii prin Blanc. Franța – Bulgaria 1-0. 1. Franța 7 p, 2.Spania 5 p, 3 Bulgaria 3p, 4.Romania 0p. Cred că vecinii de la sud de Dunăre se bazau mai mult pe noi decât pe ei. Francezii erau prea puternici. În minutul 29, Stângă îi dă o pasă magistrală lui Răducioiu, acesta scapă singur cu Zubizaretta, face 1-1 și bulgarii revin pe 2. Și așa rămân până la pauză, pentru că nu se mai întâmplă nimic: 1. Franța 7p, 2. Bulgaria 5p, 3.Spania 3p, 4. Romania 1p.

La 15 minute după reluare, Penev înscrie. Pentru francezi, adică un autogol. 2-0 și speranțele bulgarilor sunt tot mai legate de vecinii lor români. Chiar și așa ei continuă să joace și, în minutul 69, Stoicikov reduce din handicap. Dacă bulgarii egalau si spaniolii faceau 2-1, egalitatea dintre cele două naționale ar fi fost una prefectă. Dar, cel mai bine era dacă acel 1-1 din Spania -Romania s-ar fi menținut până la final. Dar nu va fi așa. În minutul 84, Amor va face 2-1 pentru spanioli la o fază la care defensiva română a dormit. Bulgaria out! Patrik Loko face 3-1 pentru Franța și clasamentul final al grupei B a Euro 1996 arată astfel:

  1. Franța 7p, 2. Spania 5p, 3.Bulgaria 4p, 4. Romania 0p

Cam asta e povestea. Dar, ea nu se termină aici. Iată, mai e un an și se fac trei decenii de atunci și, ca orice poveste a fotbalului, ea nu este dată uitării. Mai ales de către bulgari. Răducioiu deschide seria declarațiilor, după ani buni, prin 2021. El spune ceva insinuant despre dezorientarea totală a apărării naționalei, în ultimele minute ale meciului cu Spania. Nu spune că a fost blat. dar are o declarație plină de aluzii. Ilie Dumitrescu intervine și îl somează să spună lucrurilor pe nume.

 

”Mi s-a părut că apărarea noastră era total dezorientată şi nu ştia pe cine să marcheze, era haos. Mereu ne-am apărat cu mulţi jucători, dar erau distanţele prea mari şi eram foarte neatenţi la fazele fixe, la cornere, lovituri libere. Echipa era neatentă şi asta m-a pus pe gânduri. De altfel, al doilea gol, al lui Amor, a fost după o lovitură liberă, în minutul 86, 87. Da… Echipa a fost defazată“, a spus Răducioiu

”Când nu mai ai șanse la calificare, la un meci ca ăsta nu mai ești concentrat, chiar dacă vrei. Toți erau cu gândurile la vacanță. Nu vreau să justific în locul lor, nici nu am fost acolo. Nu pot să cred așa ceva eu, la cum cunosc eu generația asta și toți colegii mei. Nu există așa ceva. Pot să admit că la un meci nu mai ești la fel de concentrat. Asta da”, a spus  Ilie Dumitrescu.

Dar să vedem ce spun bulgarii! Evident, sunt supărați pe noi. Mai erau doar 6-7 minute și treceau în sferturi. Pentru fotbalul bulgar era o nouă performanță, după seimfinala mondială din 1994. Să vedem ce spune fotbalistul lor exponențial, nimeni altul decât celebrul Hristo Stoicikov, Balon de Aur 1994, locul 91 in all time football player. Fac aici o paranteză si spun că deși Hristo este singurul fotbalist bulgar in top 100 si câștigător de Balon de Aur, în țara lui, Bulgaria, este al doilea fotbalist all time, după Asparuhov.

În primul rând bulgarul este fair play vis a vis de meciul bulgariloe cu Romania:

Adevărat, românii au egalat după ce mingea a trecut peste linia porții, dar nu a lovit plasa. Nu a existat VAR la Euro 96 și arbitrul nu a permis golul. Asta nu ne-a ajutat pentru că, după cum v-am spus deja, dacă mi-ar fi acordat golul împotriva Spaniei și ar fi recunoscut golul României împotriva noastră, Bulgaria s-ar fi calificat în sferturi!”

Așa este, daca Bulgaria ar fi învins Spania și ar fi facut remiza cu România, se calificau în sferturi. Doar că toată socotelea lui Stoicikov este una realtivă. Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă Romania ar fi egalat! Validarea golului său din meciul cu Spania sau a golului lui Dorinel din România -Bulgaria, nu ar fi însemnat neapărat victoria Bulgariei în fața ibericilor sau egalul României cu vecinii ei de la sud de Dunăre.

Referindu-se la meciul nostru cu Spania, bulgarul ne spune vreo câteva în doi peri:

…prietenii noștri români nu aveau nici măvar șanse teoretice de a se califica, dar ne puteau susține încercând să nu piardă în fața Spaniei.Desigur, puteam face ceva neetic. Mi-aș fi putut folosi banii ca un stimulent pentru Hagi & co, urmând să-i recuperez mai târziu de la  BFU (federația bulgară). Dar nu am vrut să-mi leg numele de riscul unui eventual scandal. În ochii lumii, m-aș  transforma peste noapte dintr-un cavaler al Balonului de Aur într-un cavaler al unui fotbal de mlaștină.”

Declarația Balonului de Aur bulgar ne conduce spre concluzia că Hristo era conștient că nu se putea baza exclusiv pe propriile forțe (a sa și a colegilor de națională) în fața Franței. Dacă ar fi existat această încredere, nu s-ar fi gândit nici o clipă să motiveze România.

De altfel, dezamăgirea lui se vede puțin mai încolo:

Între timp, România joacă puternic împotriva Spaniei și este 1-1 până în minutul 84 când, din întâmplare sau nu, apărarea lor a înghețat și a lăsat un al doilea gol. Spania a câștigat cu 2-1 și a trecut mai departe. Am avut vreun drept să fiu supărat pe cei doi G (Hagi și Gică Popescu)? Nu. Absolut nu.”

Și nu numai dezamăgirea. Nu știm ce-a vrut să zică marele Hristo cu ”înghețatul” apărării tricilorilor sau ”din întâmplare sau nu” dar cam bănuim.

@bycatalindumitrescu_autor

 

SURSE:  Hristo Stoichkov-Autobiography