Derby-ul care unește sau divide o țară: Steaua Roșie Belgrad -Partizan Belgrad
În noianul evenimentleor sportive care se rostogolesc zilnic peste noi, la începutul week-end-ului (21-21/2/2025) un beculeț îmi clipește. Sâmbătă (22 feb), de la ora 17, eternul derby al campionatului Serbiei: Steaua Roșie Belgrad -Partizan Belgrad! Wow! Ambele tabere s-au format în 1945 după al Doilea Război Mondial, Partizan fiind fondat de militari iar Steaua Roșie membrii forțelor de poliție.
Fac ce fac și îl văd. 3-3. Adevărat derby: 0-1, 2-1, 2-2, 3-2 și 3-3 în minutul 95, din 11m.
Cu ajutor de la Google Translate putem citi cronica derby-ului în Gazeta lor:
iar Youtube ne oferă rezumatul:
Stadioanele celor două echipe-simbol ale fotbalului sârb se află la doar 12 minute de mers pe jos în, suburbia Autokomanda a capitalei, dar meciul dintre cele două nu este doar derby-ul Belgradului, este meciul care unește și divide întreaga țară. Când vine vorba de rivalitate fotbalistică, Serbia are două stări de spirit: fie ești un fan al Stelei Roșii, fie al lui Partizan. Circa 50% dintre cetățenii sârbi susțin Steaua Roșie în vreme ce aproximativ 45% sunt cu Partizan. Fanii altor cluburi și oamenii care nu susțin pe nimeni, reprezintă restul de 5%”. Primul cadou pentru un copil este ceva cu emblema Stelei Roșii sau al lui Partizan pe el.
Derby-ul de la Belgrad are o asociere lungă cu violența, mai ales din 1999, când un adolescent, fan Steaua Roșie, a fost ucis de o rachetă trasă de fanii Partizanului. În 2013, au fost efectuate 104 arestări în urma ciocnirilor înainte, în timpul și după meci. Și într-un alt derby din acel an, fanii au dat foc scaunelor în timpul jocului. Un derby din 2015 a fost amânat cu 45 de minute din cauza problemelor din tribune, fanii aruncând cu scaune și petarde în forțele de poliție. Când jocul a început, fanii au aruncat petarde pe pista din jurul terenului.
Nu mai există violență de o amploare, ca în anii 90, sau ca la începutul secolului 21 mai ales pentru faptul că poliția este mai pregătită ca niciodată și că există legi noi, destul de dure împotriva celor care comit violență la evenimente sportive.
Există încă un risc mare să se întâmple ciocniri între ultașii celor două echipe, deoarece oamenii vin din pretutindeni, nu doar din Serbia, ci și din Balcani și Europa – fanii Stelei Roșii au legături puternice cu „frații” de la Spartak Moscova și Olympiakos.
Din cei 104 suporteri arestați după acel meci din 2013, 20 erau din Bosnia-Herțegovina, patru erau ruși și unul era cetățean grec.
În zilele noastre, pe stadion, nu mai sunt ciocniri între rivali, din cauza poliției, gardurilor mari și stewarzilor, dar violența poate exista și din arderea a ceva. E înfricoșător uneori, așa că poți înțelege de ce părinții nu își iau copiii mici la meci.
Stadionul Stelei Roșii, numit oficial Rajko Mitici (cunoscut și sub numele de Marakana) obișnuia să găzduiască 100.000 de spectatori, iar Stadionul Partizan, numit după neumele clubului, avea o capacitate de 55.000 – dar ambele terenuri au fost aproape înjumătățite din cauza regulilor de securitate UEFA: 55 000 versus 40 000. Arenele Belgradului păstrează ampenta regimului comunist și asta dă un aer ”old-time” Eternului Derby al Serbiei
Rivalitatea dintre ultrași este atât de mare încât nu e nevoie de ziua derby-ului pentru ca ei să se ciocnească. Mulți suporteri obișnuiți, care participă la meciurile obișnuite, refuză să meargă la meciurile Steaua Roșie v Partizan de teama violenței.
Într-o epocă în care nici fotbalul nu a scăpat de fenomenul globalizării, confruntările dintre Steaua Roșie și Partizan păstrează încă parfumul vremurilor de odinioară. Arenele Belgradului cu aspect vetust și care încă păstrează amprenta regimului comunist se însuflețesc cu o energie rar întâlnită pe alte meleaguri datorită pasiunii brute și nedisimulate care înconjoară Eternul Derby.
SURSA: www.bbc.com
