From Russia, with love! Dezastrul argentinian…
Am văzut tot ieri. Danemarca -Australia 1-1, Franța -Peru 1-0, dar o să sar direct la Argentina -Croația. De ce? 0-3 mi se pare un motiv suficient. Măcelul de la Nijni Novgorod a făcut KO toată planeta. Am văzut copii argentinieni plângând în tribune. Nu, nu e chiar o surpriză și poate 3-0 e un scor prea mare, dar dezastrul argentinian rămâne. Și nimeni nu vede dincolo de el echipa Croației. Toată lumea vede jocul dezastru al sud-americanilor și prea puțini echipa Croației. Am vorbit de la bun început despre cele două pistoane în jurul cărora se mișcă rotițele selecționatei din Balcani, Modric și Rakitic. Nu că ar fi înscris aseară pentru că nu asta e miiunea lor. Misiunea lor e să așeze echipa în jurul lor, într-un angrenaj perfect. Când asta le reușește, Messi devine anonim. Cea mai mare porovocare a oricărui antrenor al Argentinei nu este să deseneze scheme tactice, ci să facă o echipă din vedetele de milioane. Nu e nevoie să le vorbești despre fotbal lui Messi, Pavon, Mascherano, Otamendi, Aguero, Higuain et &. Trebuie să-i faci să țină unii la alții și să-i motivezi pentru Mondiale, după sezoane de 40-50 de meciuri. Îi spuneam prietenului Claudiu după meci:
-Claudiu, știi vreun jucător islandez?
– Nu. Doar echipa, că e bună….
Mai clar de atâta nu se poate. Sincer, dacă aș fi antrenorul Argentinei în ultimele săptămâni până la Mondiale nu cred că i-aș aduce la antrenament decât odată pe zi, la o miuță, fotbal – tenis sau alt joc reconfortant cu mingea. De pildă, i-aș pune să joace fotbal cu o minge de rugby, nu știți cât poate fi de distractiv. În rest accentul ar cădea pe transformarea lotului într-o familie, toți pentru unul, unul pentru toți. Și mai e ceva ce am reținut din interviul lui Kempes de ieri: Argentina nu are decât planul A – Messi, planul B și C nu există sau cel puțin așa pare. Noapte bună, Rusia!