Jurnalul unei zile mari! Viitorul aduce primul titlu la Constanța! -partea a VI-a
Florin și Leo sunt în horă bucuriei acolo, la centrul terenului. Crainicul se străduiește din greu să elibereze terenul pentru festivitatea de premiere. Mă duc și eu acolo, pe gazon, spre centru. Se instalează o scenă. Spectatorii o înconjoară. Vor să fie cât mai aproape atunci când echipa va fi premiată. Nu mă înghesui în față. Mă trezesc cu ceva pe umăr. Un bluzon. Cine să-l fi aruncat. Câteva clipe mai târziu realizez că e bluzonul de încălzire. Așa erau echipați jucătorii Viitorului la încălzire. Wow! Cam asta înseamnă să te lovească norocul. Târziu, acasă, aveam să mă dezmeticesc și să văd că are și un număr în piept:31. A, mulțumesc, Alex Buzbuchi! Portarul de rezervă în seara asta, dar altfel, portarul cu care Hagi a ajuns până în primul eșalon fotbalistic. L-am simpatizat și eu… M-am bucurat când a primit o convocare la națională, cu ceva ani in urmă, pentru amicalul cu Argentina. L-am a avut și încă îl am în Echipa Fantastică.
Rând pe rând , jucători, antrenori, directori, medici, tot staff-ul Viitorului primește medalii și de urcă pe scenă. Ultimii doi sunt Hagi și Benzar. Apoi vine trofeul și de dezlănțuie bucuria. Șampanie, confetti, muzică…. Deasupra, o dronă filmează! Filmează primul titlu al Constanței. Florin și Leo ai fost acolo în față. Ei au văzut tot, eu m-am ales cu o amintire de la Buzbuchi. Suntem bucuroși. A meritat. “Hai cu mine la conferința de presă! Să vedem ce zice Hagi!” le propun. “Mergem!” vine și răspunsul.
Sala de conferințe de umple că stadionul. Rămân în picioare deși sunt locuri. Intră Hagi. Aplauze!