6 Nations nu e pomană socialistă…
Octavian Morariu încearcă, în această primăvară, să ne apropie de 6 Nations. Doar el. Stejarii nu îl prea ajută. După Cupa Mondială din 2015 ne apropiasem, cumva, din punct de vedere valoric. Păream să avem șanse să facem meciuri mai echilibrate, la București, contra celor 6 adversare. Sau măcar cu unele din ele. Acum suntem departe. Germania, de curând venită din a treia ligă ne-a învins. Ne-am scremut cu Spania. E clar că valoric nu avem ce căuta. Diferența dintre noi și Anglia este atăt de mare, încăt te face să te întrebi: Care e rostul unui asemenea meci?
Trecem de la capitolul valoare. 6 Nations este o companie și, ca orice companie trebuie să obțină profit. Echipele României și Georgiei sun capabile să aducă profit pentru turneul celor 6 națiuni? Nu cred. Marele stadion comunist din Tbilisi se va umple la un Georgia – Anglia, Irlanda, Țara Galilor, Franța, Scoția, Italia dar pe ce prețuri? Pe prețuri gruzine. Ce bani ar plăti televiziunile pentru un Anglia-România, circa 70(80,90)-3 (maxim 6). Unde s-ar juca meciurile de acasă ale României? Nici românii nu pot suporta un preț al biletelor comparabil cu echipele din vest. De la Londra la Tbilisi sunt 4 100 km. 7 ore cu avionul. De la Londra la București sunt 2 500 km. 3 ore jumătate. Deplasările echipelor în aceste două destinații sunt mai costisitoare și obositoare. 
Deci, băieții aștia, de manageriază turneul, își cunosc bine meseria. Nu trebuie să dea nimeni nici un baraj cu nimeni. Dacă naționala ta generează profit ești invitat, fără baraj, fără să pice Italia în grupa a doua valorică. Italia pleacă din turneu dacă nu mai generează profit, nu când vrea Morariu. Pur și simplu 6 Nations devine 7 Nations, 8…10. Totul este, repet, ca fiecare din echipele invitate să genereze spectacol. Adică profit. Asta i-au spus lui Morariu șefii turneului. ”Alooo, aici șefii suntem noi, noi facem regulile, e un club închis, nu club pentru asistați sociali! Nu intră nimeni neinvitat, că nu e pomana lui ta-su!”