De la donație la membru cotizant….
Cineva ar trebui să le explice unora dintre ziariști că ASU Poli Timișoara nu este echipă care trăiește din donațiile suporterilor. Nu este prima dată când mă ciocnesc de o astfel de afirmație. Cea de azi din Gazeta Sporturilor a fost cea care a umplut paharul și m-a făcut să scriu.
ASU e nou-promovată în eșalonul secund și trăiește din donațiile suporterilor
ASU Poli Timișoara este un club care aparține celor care vor să fie membri ai clubului și achiziționeaă cardurile care le conferă anumite drepturi în cadrul clubului.
Dacă așa ceva înseamnă donație ar trebui să punem în aceeași oală cu ASU Poli pe Barcelona sau pe Real Madrid, echipe care au zeci de mii de asemenea membri (denumiți socios), Asta pentru ca ziariștii să reușească să facă o distincție între achizitonarea unui statut în cadrul clubului (memebru cotizant sau socios) și o donație.
Chiar și așa, dacă mă uit pe bugetul sezonului (fanii lui ACS văd vreodată bugetul clubului??? De fapt întrebarea este care din fanii echipelor românești au acces la bugetul echipei pe care o simpatizează?) trecut observ că membrii au participat cu doar 18% la acesta. Poate însemna asta că echipa se suține din donațiile suporterilor? Singurele donații care apar în buget sunt doar cele pe care spectatorii le fac în timpul partidelor în Cutiile pentru echipă (13% din buget). Cea mai consistentă bucată este deținută de banii veniți din sponsorizări, 31% din bugetul clubului. Cam câte cluburi se pot lăuda cu un astfel de procent? Mă refer mai ales la cele care stau cu mâna întinsă la banii contibuabilior. Mai sunt bani veniți din biletele de meci si materiale promoționale. Mi se pare o consturcție sănătoasă a bugetului (mic, e adevărat) și din care nu cred că se poate trage,nici măcar pe departe, concluzia că singura sursă de venit a clubului ar fi mila fanilor.
