Echipa suporterilor…
Orașul Timișoara este creditat cu începutul Revoluției din 1989 care a răsturnat regimul comunist în România. Este orașul care a fost, primul din Europa, iluminat cu electricitate. Este un oraș avangardă. Iată că și în zilele noastre își găsește rostul de oraș avangardă, de data aceasta în fotbal.
Timișoara ne ofera azi imaginea în oglindă a două sisteme de management fotbalistic. Vom pune în oglindă cele două cluburi, cu denumiri asemănătoare, pentru a încerca să evidențiem prin antiteză, boala și sănătatea fotbalului romănesc.
ACS Poli Timișoara, echipa orasului, puneți dvs ghilimele, pentru că de fapt este echipa autorităților locale. Evolează în Liga I. ACS Poli Timișoara reprezintă un proiect fotbalistic susținut de Consiliul Local Timișoara, Consiliul Județean Timiș si Universitatea Politehnica Timișoara.
Asta scrie pe site-ul clubului. Bani publici, management politic, transparență ioc. Dacă Oltchim, HCM Constanța, Săgeata Năvodari, CS Severin și mai nou, HCM Baia Mare, vă spun ceva, cam același lucru este valabil și la ACS. Milioane de euro care nu se investesc, ci se cheltuie. Milioane de euro care se puteau regăsi in civilizatia oraselor, in trotuare, toalete publice, locuri de parcare sau chiar in sport, dar la nivelul copiilor, pentru a-i lua din strada și ai educa pentru oraș. Fenomenul violet (sintagma clubului) habar nu are despre bugetul clubului, despre investiții și cheltuieli. Astfel de proiecte pot ajunge la performanțe înalte, spun pot, dar cu siguranță vor sfărși la lada de gunoi. Să nu fiu prost înțeles: vor ajunge la lada de gunoi dacă nu se schimbă optica din a cheltui în a investi și a fi transparent. Nu vreau să prohodesc, dar chiar zilele acestea la ACS sunt probleme cu banii și, dacă se inchide, robinetul banilor publici, finalul nu poate fi departe.
În acelasi oraș, o mână de suporteri s-au gândit că nu ar fi rău ca la atâția ani de la Revoluție, organizarea fotbalului occidental să pătrundă și pe meleaguri mioritice. Organizare care pleacă de la ideea simplă că iubitorii sportului pot forma un club cotizând. Este acel sistem de bază care este folosit la scară largă de fotbalul spaniol. Și iată ce însemnă fotbalul spaniol azi (la momentul cand scriu 3 echipe spaniole se afla în sferturile Ligii Campionilor și alte trei in sferturile Europa League). Echipe ca Barcelona, Real Madrid au porinit acum o sută de ani de la câțiva socios iar azi au zeci si sute de mii. Care cotizează, care au drept de vot în hotărârile importante ale clubului, care sunt la curent cu bugetele de venituri si cheltuieli si care se bucură de fel de fel de reduceri pe la fel de fel de parteneri. Același proiect a început și la Timișoara, la ASU Politehnica. La început (în Liga 4) cu mult voluntariat iar pe măsură ce clubul ajunge mai sus cu, din ce în ce mai mult, profesionalism. Ce îmi place mie personal la acest proiect? Sincer, proiectia pe termen lung. Ne dorim cu toți ca drumul să fie numai în sus, dar știm bine că acest lucru nu se întâmplă mereu în sport. Vor fi vremuri bune și vremuri rele. Vor fi vremuri cu socios mai multi sau mai putini, cu sponsori mai multi sau mai putini. Structura iti permite sa mergi acolo unde te tine buzunarul (din Liga I în Liga IV) dar, cel mai important lucru după părearea mea îți oferă CONTINUITATE. Am și acum pe retină un meci al lui Napoli, în serie C1, deci liga a 3-a italiană, cu 20 000 de tifosi pe stadion. Asta insemnă un club. 
Mă uit pe Facebook. ACS, cărui buget este probabil de vreo 30 de ori mai mare decât al lui ASU, are cu vreo 5 000 de admiratori mai putin. 27 627 – 22 240 este paritatea in favoarea lui ASU. Asta spune multe despre ce însemnă suporterii, ce însemnă să fii transparent vis-a vis de ei și ce insemnă ca ei să aibă cu adevărat un cuvânt de spus în clubul lor!