Iar Anderlecht, nea Mircea?
Văzând nou adversar la Șahtiorului lui nea Luci, in sferturile Europa League, prima mea recție a fost: Iar Andrelecht, nea Mircea? Cei ajunși, poate, pe la 40 de ani și pasionați de fotbal nu se poate să fi uitat dubla din 1989, din semifinalele Cupei Cupelor, când, belgienii au oprit din drumul spre trofeu un Dinamo, care pentru unii, promitea să fie mai puternic decât fusese Steaua anilor 1985-1989. A fost o dublă de infarct și de mare ghinion pentru Mircea Lucescu. De altfel, ghinionul avea să nu-l slăbească pe nea Mircea în toată cariera lui, la un moment dat fiind creditat cu cele mai multe goluri primite în ultimele minute sau minutele de prelungiri ale meciurilor.
Atunci, in 1990, după ce pe 4 aprilie, Nillis, adusese o victorie la limită pentru Andrelecht (1-0), pe 18 aprilie, a urmat returul de pe fostul 23 August din București.
A fost o primă repriză desprinsă din filmele de groază. Cred ca raportul ocaziilor a fost 7-2 pentru alb-roșii, dar scorul s-a încăpățânat să rămană 0-0. Răducioiu a ratat din toate pozițiile, Mateuț la fel, portarul De Wilde a fost, câteodată, providențial. Arbitrul Blankenstein a scos din poartă un gol valabil al dinamoviștilor (Vaișcovici). Iată statistica pauzei:
12-2 șuturi la poartă;
3-1 șuturi pe poartă;
7-1 cornere.
Bineînțeles, că după toate acestea, un contraatac al lui Van der Linden (min 60) avea să-i ducă pe belgieni în finală, cu scorul general de 2-0, un scor parcă menit să ne arate ca fotbalul nu are mereu legătură cu cifrele. Pentru cine vrea să se convingă de aceasta iată un rezumat de 15 minute al partidei de infarct de acum cca 27 de ani:
https://www.youtube.com/watch?v=AX9QKK0PlPY&hd=1
Și, îmi permit, un sfat pentru dl Lucescu:
Nea Mircea, la vârsta actuală, nu îti mai permiți asemenea meciuri!