A cazut cortina….HCM Constanta- CSM Bucuresti 23-24
Mai jos avem un comment la unul din articolele despre eiminarea HCM-ului, care mi se pare mai interesant decat articolul. Tot aici as vrea sa felicit grupul jucatorilor si antrenorilor de la HCM, care, in conditiile date au facut dovada unor inalte calitati sportive si morale. Consider ca si pentru acest sezon ei merita felictiarile noastre, la fel ca si in celelalte multe sezoane in care ieseau campioni. Si in acest an au iesit campioni, dar intr-un alt mod. Cade cortina peste o era care a umplut Sala Sporturilor de amintiri frumoase. Si acum, cum spuneam, comment-ul unui iubitor de sport:
“Fenomenul HCM, desi unul de exceptie, va intra, probabil, in anonimat. De ce? Din cauza unui management execrabil. Echipa s-a dorit a fi jucarica si masina de spalat bani a unora. Nu pot sa uit cum trona Nicusor in primul rand la meciuri, si-si umfla pieptul de arama, bucurandu-se de o realizare mareata pe banii contribuabilului constantean. Atitudinea de aroganta a conducatorului iubit, lipsa de viziune cu privire la o sala in care echipele care ne reprezinta in strainatate, sa poata juca in conditii moderne, postura de falsa victima, agresiva de altfel, adoptata de conducatorii clubului, gesturi nesportive precum retragerea din competitii, toate acestea si multe altele, care nu imi vin acum in minte au condus la indepartarea publicului de la sala, la surghiunirea echipei pentru meciurile de Liga Campionilor la Buzau sau Bucuresti, si, in final la o lehamite generala fata de fenomen. Ca si intr-o casnicie, relatia echipei cu publicul trebuie sa se bazeze pe sentimente profunde, nu pe frustrari continui. HCM a avut, de-a lungul timpului, cateva ipostaze: a fost ipostaza “romaneasca” a entuziasmului participarii in Liga Campionilor si a victoriei cu Barcelona, care a fost subminata din interior, prin renuntarea la antrenor (sau prin pretentiile exagerate ale acestuia). A urmat ipostaza cautarilor, in care pe la echipa s-au perindat multi jucatori, parte dintre ei fara valoare, altii si-au dat proba lipsei de caracter, cautand pungi cu mai multi arginti. Aceasta ipostaza a culminat cu “era Kurtes”, antrenorul care a respirat handbal prin toti porii la Constanta, omul care a trait handbalul pe margine la cote mai ridicate decat in teren. Etapa noilor cautari, caracterizata de creditarea unor pseudoantrenori a condus la pierderea contactului cu handbalul mare din Europa. Lipsa unei sali corespunzatoare, atitudinea jignitoare la adresa publicului din Constanta si din Buzau (tratate ca rude sarace, prin programarea meciurilor mai de interes la Bucuresti) renuntarea la unii jucatori valorosi si pastrarea in lot a altora cu valoare indoielnica, lipsa de echilibru pe posturi (trei-patru extreme stanga, o singura extrema dreapta, trei-patru interi stanga – un singur inter dreapta), au macinat resursele materiale ale clubului si fizice ale unor jucatori. A urmat postura neputintei manageriale, cand doar entuziasmul vesnic tinerilor a mai tinut steagul performantei. Si iarasi lipsa de caracter a unor pseudo-constanteni, si iarasi vaicareli din partea conducerii. O conducere trebuie sa gaseasca sustinere financiara reala, daca nu, sa plece si sa lase pe altii. Pacat pentru Epoca HCM, dar s-a dovedit ca managementul echipei nu a invatat nimic din experienta Spaniei. Numai cu pomana de la buget, nu se poate, in conditiile in care sunt atatea de facut in Constanta.”