Antrenorul campionilor…
L-am cunoscut la sedintele AJR Constanta. Asta pentru ca nu mi-l mai aminteam din echipa Farului anilor 2000. Fusese in Franta si apoi se lasase de rugby in urma unor probleme de sanatate. Acum era profesor si auzeam de el pe la competitiile de rugby-tag unde venea cu copii de la scoala lui. Era si arbitru. Tin minte ca undeva prin 2011 un gest al sau de a-si scoate echipa de pe teren a facut obiectul unor dezabteri aprinse la AJR. Imi facea impresia unui baiat foarte ambitios si cam mereu nemultumit. Ca arbitru mi s-a parut bun. Mi-a placut foarte mult modelul sau pedagogic cu care am luat contact la cursul de arbitri AJR din toamna lui 2012. Te facea sa intelegi nu numai regulamentul ci si logica lui. Acesta este Nicu Mocanu (foto stanga, alaturi de colegul sau, Victor Bezuscu) cel care, in 2012, a preluat echipa U17 a CS Rugby Cleopatra. Nu am dat mare atentie evenimentului. Avea 32 ani, antrenor tanar, fara mare credit din partea celor mai in varsta. Adevarul este ca nu cunosc povestea numirii lui la carma Cleopatrei dar imi aduc aminte ca am fost mirat de numirea lui.
Usor, usor victoriile au inceput sa apara. Cleopatra a fost inscrisa intr-un campionat, al Munteniei, unde adversarii veneau din Capitala: puternica Steaua, Flamingo, Metrorex. Rezultatele sunt bune si oamenii de rugby isi fac drum tot mai des catre stadionul Cleopatrei, atunci cand copii lui Mocanu joaca acasa. Incepe sa se vorbeasca despre Melinte, decarul care da bine la bete si are niste schimbari de directie debordante, despre Vladut Popa un centru de mare viteza si incisivitate, de fundasul Claudiu Trandafir, de Ungureanu, de aripa Vasiliu. Si nu degeaba. Cleopatra termina pe locul 2 sezonul regulat cu 2 infrangeri (ambele in deplasare cu Steaua si Flamingo). Turneul final se joaca in Ghencea si Steaua (trebuie sa fim fair-play, mai puternica la acea vreme) se impune in finala cu Cleopatra. Usor usor am inceput sa-mi dau seama care era secretul succesului, cunoscand-l mai bine pe Nicu Mocanu. Am vazut dupa modul in care vorbea, ca rugby-ul este viata lui. Si cu asta am spus totul . Sau poate as adauga tineretea care l-a facut mult mai deschis catre studiul a ce se face si ce se joaca in lume la aceasta ora. Arbitrajul l-a ajutat sa explice elevilor sai Regulamentul ( i-a adus la cursul de arbitri). O miscare inteligenta care a redus simtitor numarul greselilior si al punctelor incasate de Cleopatra. L-am vazut straduindu-se la antrenamente sa castige fractiuni de secunda care pot creste viteza de joc si face diferenta. Aceasta munca, pe care eu o expun aici in cateva cuvinte, dar care inseamna ore de antrenament, ore de cantonament (intrebati-l de cate ori a dormit cu elevii sai in camin, sau mai bine intrebati-o pe sotia lui!), ore de studiu, a stat la baza sezonului perfect 2013_2014 in care CS Rugby Cleopatra a castigat titlul la U18, la capatul unui sezon cu 16 victorii in 16 meciuri, o medie de 37p marcate si de sub 5p primite. Chiar daca maniera autoritara in care a dominat ar putea lasa impresia ca nu au existat adversari, nu e chiar asa… Finala cu Steaua a fost una de infarct, dar nu asta cred ca a fost principalul adversar de anul acesta. Cel mai greu adversar a fost presiunea statutului de mare favorita care a atarnat greu in psihologia unor copii de 18 ani si cu care antrenorul Nicu Mocanu a trebuit sa se lupte in fiecare zi. Si a castigat.
De vreo doua ori am scris in cronicile mele ca Nicu Mocanu e antrenor de Superliga, de Farul Constanta. Raman la aceeasi parere si imi asum ceea ce spun. Nicu Mocanu este unul din antrenorii de care are nevoie rugby-ul romanesc pentru a schimba ceva.