Suntem in primele 20 la rugby? Sarbatoriti! Nu glumesc!

        Ma intorc azi din nou la rugby-ul romanesc, pe care am ocazia sa-l vad acolo la nivelul de baza, al juniorilor. Si de care se leaga, zic unii, sperantele de renastere a rugby-ului romanesc. De ce renastere?  Eu unul, personal, la ce vad imi leg sperantele sa ramanem pe aici pe unde suntem…Da, da, nu va faceti iluzii ca rugby-ul romanesc se va dezvolta. Nu are cum…Si, cu tot respectul pentru ceea ce au facut, trebuie sa spunem cateva lucruri despre eternele comparatii „ce am fost si ce am ajuns!” Ce vreau sa zic? Sa ma explic. Am fost buni in vremurile in care noi eram profesionisti si ei amatori. Da, da, nu va mirati! In anii  70-80 jucatorii romani erau pe statele de plata ale unor companii dar nu treceau pe acolo decat sa-si incaseze salariile. Primeau apartamente si partidul avea grija ca gandul lor sa fie doar la rugby. Evident, exista si exceptii dar…nu dilueaza concluzia: jucatorii romani de top aveau statut realmente profesionist! Cei de afara aveau servici, in economia capitalista, unde nu te tine nimeni pe post de director de agentie bancara daca tu esti toata ziua la sport.  Chiar imi aduc aminte inainte de 1995 cand ma uitam la Turneul celor 5 natiuni in echipa Angliei: bancher, avocat, ba mai era unul Underwood, aripa, era pilot RAF…Deci noi am fost acolo in primele 10 cand ne ocupam doar de rugby iar restul englezi, francezi, neo-zeelandezi mergeau pe le servici „pe bune”. Intre timp, ei au trecut la profesionism iar noi am devenit amatori si, drept sa va spun, mie unuia faptul ca am ajuns din primele 10 in primele 20 mi se pare meritoriu. Ma asteptam sa ne ducem mai rau la vale…

    Acum ca am lichidat subiectul cu „ce buni eram si ce-am ajuns” sa revenim la juniori. Aici suntem chititi pe medalii. Nu conteaza ca dupa ce luam titluri interne pe la juniori cand mergem pe afara ce cantam noi nu prea cadreaza cu ce se joaca in rugby, noi sa ne umplem vitrina cu medalii nationale! „Am trimis x  jucatori la lot!” se bate unul cu pumnul in piept. Nu conteaza ca loturile de juniori sunt varza pe afara. Parca am fi izolati de rugby. Ne organizam campionatele noastre, sforariile noastre, noi intre noi ne umplem de medalii, cand e sa facem o nationala iti dau americanii cu stadionul in cap la Bucuresti. Se intreaba cineva de ce sunt adusi straini in campionatul romanesc? Simplu. Noi am ramas in comunism, producem pe stoc. Adica ce producem nu cumpara nimeni pentru ca ce producem noi nu se cere…Chester Williams se duce in emisfera sudica sa aduca de acolo. Bine face. Sa traiasca familia lui! Poate ne holbam si noi la baietii aia care joaca altceva…Nu sunt valori in tara lor dar au alta educatie rugbystica. Una care cadreaza cu rugby-ul jucat azi in emisfera care domina rugby-ul mondial. Am zis educatie? Sistemul de invatamant romanesc e varza iar rugby-ul romanesc pare sa atraga din randul copiilor tot ce e mai varza , adica „varza verzelor”. Aceste verze sunt trecute clasa pentru ca joaca rugby. Multi dintre ei nu stiu sa scrie si sa vorbeasca romaneste corect, nu au minimul de cultura cerut unui om. Si ei sunt chemati sa joace rugby. Uitati-va mai sus, am vorbit despre echipa Angliei din vremea amatorismului: bancher, doctor, avocat, pilot de vanatoare! Vi se pare ca era o echipa de analfabeti? Am in lista de Facebook o gramada de sportivi. In fiecare zi imi e dat sa vad exemple de exprimare agramata, geseli gramaticale, incultura, vulgaritate samd. Cu un i sau doi de ii deja e un razboi pierdut, mai bine schimbam limba romana! Astazi , in calitatea mea de instructor voluntar in rugby, am avut ocazia sa ma joc cu niste juniori U16. La un moment dat am cerut unui jucator sa atace „perpendicular pe but”. S-a uitat lung la mine…Mai grav este ca si in randul antrenorilor, conducatorilor si arbitrilor sunt destui care au aceleasi probleme.  

     Concluzia? Trebuie sa sarbatorim rugby-ul romanesc in fiecare zi atata vreme cat mai e in primele 20! Este o performanta ! Nu glumesc!