{"id":2157,"date":"2015-03-18T13:24:46","date_gmt":"2015-03-18T11:24:46","guid":{"rendered":"http:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/?p=2157"},"modified":"2015-03-18T13:30:00","modified_gmt":"2015-03-18T11:30:00","slug":"2157","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/2015\/03\/18\/2157\/","title":{"rendered":"Petre Mitu la amicalul RCM Timisoara -U Cluj 38-21"},"content":{"rendered":"
\n\n\n\n
<\/td>\n<\/td>\n<\/tr>\n<\/tbody>\n<\/table>\n
Inainte de primul meci de pregatire al RCM-ului cu U Cluj, scor 38-21,\u00a0 Timisoara l-a avut oaspete\u00a0 pe fostul international al rugby-ului romanesc, Petre Mitu.<\/div>\n
<\/div>\n
<\/div>\n
<\/div>\n
1. Cand si cum a intrat rugby-ul in viata ta si de ce rugby si nu alt sport ?<\/div>\n
<\/div>\n
Am crescut cu si in sport. Tatal si unchiul meu au jucat si ei rugby, ma rog, la nivel de amatori,<\/div>\n
<\/div>\n
dar tatal meu mai practica si alte sporturi. Totul a inceput cand educatorul Dumitru Sterian, de la<\/div>\n
<\/div>\n
Gloria Bucuresti, unde se antrena fratele meu mai mare (Eremia Ionel Mitu) l-a intrebat daca mai<\/div>\n
<\/div>\n
are frati. Apoi a venit si m-a recrutat din scoala. Aveam 6 ani. Mi-a placut de la inceput rugby-<\/div>\n
ul si n-am mai incercat altceva. Noi suntem 4 frati, eu sunt al doilea ca varsta, dupa Eremia, iar<\/div>\n
<\/div>\n
dupa mine, Marian si Nicolae-Cristian. Toti suntem rugbisti.<\/div>\n
<\/div>\n
2. Ce amintiri te leaga de inceputuri? Ce te-a determinat sa ramai in rugby si sa devii<\/div>\n
<\/div>\n
profesionist ?<\/div>\n
<\/div>\n
De cand am inceput rugby la Gloria Bucuresti, mi s-a spus ca sunt talentat si probabil ca asta<\/div>\n
<\/div>\n
mi-a dat curaj, m-a determinat sa continui. In plus, imi placea foarte mult si nu m-am gandit<\/div>\n
<\/div>\n
nici o clipa sa fac altceva. De copil am fost foarte activ, mi se potrivea rugby foarte bine. Apoi<\/div>\n
<\/div>\n
atmosfera de la antrenamente era extraordinara. Toti veneam cu entuziasm, era o atmosfera<\/div>\n
<\/div>\n
prietenoasa. De fapt, colegii mei erau prietenii mei. Abia asteptam sa ne intalnim.<\/div>\n
<\/div>\n
Dumitru Sterian, educatorul meu, m-a ajutat foarte mult. Uneori strangea restul de bani care<\/div>\n
<\/div>\n
mie si fratilor mei ne lipseau, de la propriile cunostinte, pentru a putea merge toti patru cu ei in<\/div>\n
<\/div>\n
cantonamente.<\/div>\n
<\/div>\n
Conditiile de antrenament erau destul de precare, dar noi nu ne gandeam el asta si oricum,<\/div>\n
<\/div>\n
nu aveam cu ce compara. Iarna jucam si pe terenul congelat, acoperit cu gheata, pe zapada.<\/div>\n
<\/div>\n
Echipamente nu aveam decat pentru meciuri, in rest eram \u201cpestriti\u201d. Ghetele erau din acelea<\/div>\n
<\/div>\n
turnate, uneori ma incomodau si… eram renumit pentru asta… le scoteam si jucam descult. Asta<\/div>\n
<\/div>\n
ma caracteriza, ca sa zic asa. Cand veneau echipele din provincie, vestiarul era lasat pentru ei,<\/div>\n
<\/div>\n
noi ne schimbam in tribune (la Arcul de Triumf, unde se desfasurau competitiile). Erau niste<\/div>\n
<\/div>\n
tribune de lemn. Acum nu mai sunt.<\/div>\n
<\/div>\n
Apoi am fost incurajat sa plec la Triumf Bucuresti, unde mi-am facut junioratul. Era un grup<\/div>\n
<\/div>\n
formator, aveam 12 ani.<\/div>\n
<\/div>\n
Faceam cantonamente si deplasari care durau uneori si 3 saptamani.<\/div>\n
<\/div>\n
Prima data cand am iesit in afara tarii a fost in \u201890, dupa Revolutie, in Franta. Mi-aduc aminte<\/div>\n
<\/div>\n
o intamplare amuzanta. Intr-una dintre deplasari m-am hotarat, cu inca doi colegi, sa raman<\/div>\n
<\/div>\n
in Franta. Ne-am luat bagajul si am hotarat sa nu ne mai prezentam la autocar in ziua plecarii.<\/div>\n
<\/div>\n
Aveam 14 ani. Am ajuns pana la gara, apoi ne-am intors. Ne-am descurajat cand ne-am dat<\/div>\n
<\/div>\n
seama ca nu facem bine. Eram copii. Dar dincolo de toate astea, eram prieteni.<\/div>\n
<\/div>\n
Am crescut cu sportul asta, disciplina si educatia din rugby m-au ajutat in viata, pe langa educatia<\/div>\n
<\/div>\n
primita de la parinti.<\/div>\n
<\/div>\n
Una peste alta, am castigat multe titluri in toata perioada scolii de rugby, se muncea foarte mult,<\/div>\n
<\/div>\n
iar eu mi-am dorit mereu sa fac o cariera in rugby. A fost alegerea mea sa devin jucator de rugby<\/div>\n
<\/div>\n
si nu m-am mai gandit sa incerc altceva.<\/div>\n
<\/div>\n
3. Ce a insemnat pentru tine prima convocare pentru nationala Romaniei si cand s-a intamplat?<\/div>\n
<\/div>\n
Dar participarea la Campionatul Mondial din 1999? Cate puncte ai inscris pentru Romania?<\/div>\n
<\/div>\n
Am inceput devreme cariera de profesionist. Nu aveam nici macar 19 ani. Prima convocare e<\/div>\n
<\/div>\n
intotdeauna, la fel ca pentru oricine, o mare mandrie, o onoare. Prima mea convocare a fost intr-<\/div>\n
un meci test cu Polonia, in \u201897.<\/div>\n
<\/div>\n
Participarea la Campionatul Mondial a fost pentru mine prima si ultima participare, dar a<\/div>\n
<\/div>\n
insemnat cel mai important lucru din cariera mea, a insemnat mai mult decat o cupa mondiala.<\/div>\n
<\/div>\n
Campionatul acela mi-a deschis portile pentru a ajunge in Franta.<\/div>\n
<\/div>\n
Oricum, cred ca si atunci cand ai ocazia sa joci cu nationala la mai multe Campionate Mondiale,<\/div>\n
<\/div>\n
primul la care participi ramane special. Chiar daca am avut infrangeri grele atunci, simpla<\/div>\n
<\/div>\n
prezenta pe teren ramane o amintire de pret. Ca sa ajungi la o cupa Mondiala e mare lucru, e un<\/div>\n
<\/div>\n
lucru rar si special pentru orice rugbist.<\/div>\n
<\/div>\n
Cred ca in total am avut peste 40 de selectii la nationala, nu-mi mai amintesc exact (n.n. 41 de<\/div>\n
<\/div>\n
selectii), dar din 2003 pana in 2007 n-am mai participat constant la nationala, de unde si asa<\/div>\n
<\/div>\n
putine ca numar.<\/div>\n
<\/div>\n
Nu mai stiu cate puncte am inscris pentru Romania, n-am tinut cont niciodata. Pentru mine<\/div>\n
<\/div>\n
a fost important sa particip, sa contribui, sa fiu pe teren, sa-mi fac treaba. Probabil ca au fost<\/div>\n
<\/div>\n
meciuri in care am marcat eu toate punctele castigate in partidele respective, dar nu imi mai<\/div>\n
<\/div>\n
amintesc cate au fost in total (n.n. 331 puncte). In orice caz, faptul ca am reusit sa fiu suficient de<\/div>\n
<\/div>\n
bun incat sa mi se dea ocazia sa imbrac tricoul nationalei a reprezentat si reprezinta pentru mine<\/div>\n
<\/div>\n
o mare realizare si satisfactie.<\/div>\n
<\/div>\n
4. Cand te-ai retras din activitatea de jucator profesionist si cum a fost acel moment pentru tine?<\/div>\n
<\/div>\n
M-am retras in martie 2009, din cauza artrozei la genunchiul drept, cu care am jucat aproape<\/div>\n
<\/div>\n
intreaga mea cariera, pentru ca prima operatie a fost in 22 martie 2001, dupa meciul Romania vs<\/div>\n
<\/div>\n
Spania din 19 martie. De atunci si pana in 2009 am jucat cu artroza la genunchiul drept.<\/div>\n
<\/div>\n
Retragerea a insemnat o schimbare majora pentru mine, una radicala. A fost un pas greu, pentru<\/div>\n
<\/div>\n
ca eram in postura de a nu mai putea practica sportul care m-a consacrat, care m-a format, de a<\/div>\n
<\/div>\n
nu mai putea sa-mi fac meseria pe care o iubeam … Dar asta este viata…<\/div>\n
<\/div>\n
5. Urmatorul pas a fost antrenoratul. Cum a fost experienta asta?<\/div>\n
<\/div>\n
In mai 2010 am inceput stagiul pentru diploma de antrenor in Franta, iar apoi am antrenat<\/div>\n
<\/div>\n
seniori, Federale 2, a 4-a divizie in Franta, timp de 2 ani. E altceva cand esti antrenor. Daca ai fost<\/div>\n
<\/div>\n
un jucator bun, nu inseamna ca vei deveni un bun antrenor. A fi jucator e mult mai usor, pentru<\/div>\n
<\/div>\n
ca faci parte dintr-un grup si ti se spune ce sa faci, cand esti antrenor si trebuie sa coordonezi<\/div>\n
<\/div>\n
peste 30 de jucatori, e altceva.<\/div>\n
<\/div>\n
Nu pot spune eu foarte multe despre mine, ca antrenor. De obicei, cei din jur pot spune mai<\/div>\n
<\/div>\n
multe. Dar imi amintesc de unul dintre jucatorii de la echipa pe care o antrenam. Eu aveam<\/div>\n
<\/div>\n
atunci 32 de ani, el avea 37. Mi-a spus ca de cand joaca rugby nu a invatat atat de multe lucruri si<\/div>\n
<\/div>\n
ca nu-si aminteste sa se fi simtit atat de bine ca jucator, cum s-a intamplat in perioada cand eram<\/div>\n
<\/div>\n
eu antrenor. Ce pot spune este ca in anul acela am incheiat sezonul pe locul 4 in clasament, iar<\/div>\n
<\/div>\n
in al doilea ne-am calificat pentru promovare. Am incheiat pe locul 2. Am inteles ca echipa nu se<\/div>\n
<\/div>\n
mai calificase de ani buni pentru promovare.<\/div>\n
<\/div>\n
Apoi in 2013-2014, am antrenat echipa din Federale 1 la care jucau si fratii mei, Marian si<\/div>\n
<\/div>\n
Eremia. Da, practic eram antrenorul lor. Dar nu m-a impiedicat niciodata sa fiu la fel de dur si de<\/div>\n
<\/div>\n
critic cu ei, asa cum eram cu ceilalti, cand era cazul.<\/div>\n
<\/div>\n
Per ansamblu, probabil ca eram destul de sever ca antrenor, aveam pretentii de la jucatorii mei,<\/div>\n
<\/div>\n
dar, zic eu, nu le ceream imposibilul. Exista o vorba in Franta \u00abTu est trops pres du terrain\u00bb, in<\/div>\n
<\/div>\n
sensul in care \u00ab Esti prea aproape de teren. \u00bb Probabil asta a fost cazul meu si in mai 2014, am<\/div>\n
<\/div>\n
fost demis. Se pare ca nu din cauza abilitatilor mele de antrenor. Presedintele clubului chiar a<\/div>\n
<\/div>\n
afirmat ca nu are ce sa-mi reproseze din punctul asta de vedere. Dar, asa cum se intampla si<\/div>\n
<\/div>\n
in viata, exista oameni pe teren care te plac si altii care nu. Se mai spune in Franta \u201cnu poti fi<\/div>\n
<\/div>\n
prieten cu jucatorii tai si jucatorii nu pot fi prieteni cu presedintele\u201d (clubului, n.n.). In sensul<\/div>\n
<\/div>\n
in care nu se recomanda, atunci cand vrei sa ai performante. Chiar daca atmosfera trebuie si e<\/div>\n
<\/div>\n
bine sa fie relaxanta si destinsa, uneori, munca trebuie luata in serios. Se pare ca eu am intalnit<\/div>\n
<\/div>\n
contrariul. Cativa jucatori erau prieteni buni cu presedintele si probabil au considerat ca le<\/div>\n
<\/div>\n
ceream prea mult pe teren, ma rog nu vreau sa intru in detalii.<\/div>\n
<\/div>\n
Demiterea mea a fost, da, un moment dif\u00edcil, cu multa tensiune acumulata… La scurt timp am<\/div>\n
<\/div>\n
primit diagnosticul – SLA (n.n. scleroza laterala amiotrofica). Nu mai antrenez, desi, mi-as dori.<\/div>\n
<\/div>\n
Dar uneori nu obtii tot ce vrei in viata. Posibil ca boala sa se fi declansat si din cauza stresului<\/div>\n
<\/div>\n
provocat, nu stiu. Cert e ca viata mea e altfel acum. Duc o alt fel de lupta… sa fac tot ce imi sta<\/div>\n
<\/div>\n
in putinta si sa opresc evolutia. Pentru mine, pentru copiii mei, pentru familia mea. Dar pana la<\/div>\n
<\/div>\n
urma, asta e viata, trebuie sa ne straduim sa facem tot ce putem…<\/div>\n
<\/div>\n
6. Daca ai putea sa te intoci in timp, a existat vreo decizie din viata ta sportiva la care, daca s-ar<\/div>\n
<\/div>\n
putea, ai vrea sa revii?<\/div>\n
<\/div>\n
N-as putea spune ca as vrea sa schimb ceva. Cariera mea a avut drumul pe care l-am dorit,<\/div>\n
<\/div>\n
pentru care am muncit. As spune ca sunt multumit de ceea ce am reusit sa realizez. Ca sportiv<\/div>\n
<\/div>\n
am urmat sfaturile educatorilor si antrenorilor mei, de la alimentatie pana la antrenamente si<\/div>\n
<\/div>\n
evolutia pe teren.<\/div>\n
<\/div>\n
Poate, ca o concluzie proprie, in retrospectiva, as spune ca ar merita, ca jucatori, sa ne gandim<\/div>\n
<\/div>\n
bine inainte de lua decizia de a pleca dintr-un club, indiferent de partea materiala, uneori. Si<\/div>\n
<\/div>\n
poate ar trebui sa ne gandim la efectul pe care mutarea il are asupra celor apropiati. Si aici ma<\/div>\n
<\/div>\n
refer si la familie, la copii. Poate fi dificila pentru copii readaptarea, uneori. Ma gandesc acum<\/div>\n
<\/div>\n
ca poate ar fi fost mai intelept sa ma stabilesc intr-un loc mai devreme. Mai ales cand ai familie,<\/div>\n
<\/div>\n
chiar daca schimbarea o decizi si pentru binele lor, ma refer la castigul financiar, cred ca a alege<\/div>\n
<\/div>\n
stabilitatea poate fi spre avantajul tuturor, de la jucator, la club, la cei apropiati.<\/div>\n
<\/div>\n
7. Stim ca fostul tau coleg, Cosmin Cioriciu, te-a rugat sa le spui cateva cuvinte \u00ab copiilor lui \u00bb la<\/div>\n
<\/div>\n
unul dintre antrenamentele din zilele trecute. Ce le-ai spus juniorilor nostri?<\/div>\n
<\/div>\n
Da, cu Cosmin am fost coleg la Triumf si la nationala. Nu ne mai vazusem de ceva timp. M-am<\/div>\n
<\/div>\n
bucurat sa ne revedem la Timisoara si sa-l urmaresc \u201ein actiune\u201d, ca sa spun asa. Intr-adevar, m-a<\/div>\n
<\/div>\n
rugat sa le spun cateva cuvinte baietilor. Am inteles ca le-a povestit putin despre mine si despre<\/div>\n
<\/div>\n
cazul meu.<\/div>\n
<\/div>\n
Le-am spus ceea ce afirm mereu, anume ca din rugby putem obtine educatia de care avem<\/div>\n
<\/div>\n
nevoie in viata de zi cu zi, ca din rugby ramanem cu amintiri de nepretuit si, mai ales cu prietenii<\/div>\n
<\/div>\n
ce dureaza toata viata. Le-am spus ca, daca urmeaza sfaturile educatorilor lor si daca muncesc cu<\/div>\n
<\/div>\n
daruire si pasiune, se pot bucura mai tarziu de o cariera care sa le aduca satisfactie si implinire.<\/div>\n
<\/div>\n
Am remarcat devotamentul lor la antrenament si mi-a placut foarte mult asta. Mi-a placut faptul<\/div>\n
<\/div>\n
ca stateau stransi in cerc tot timpul cat le vorbea Cosmin. Le urez mult succes in activitate si un<\/div>\n
<\/div>\n
viitor pe masura devotamentului lor.<\/div>\n
<\/div>\n
8. Ai participat si la cateva antrenamente ale campionilor Timisoarei. Cum iti par baietii? Ce urari<\/div>\n
<\/div>\n
ai pentru echipa Timisoarei acum, in prag de campionat?<\/div>\n
<\/div>\n
Am observat o atmosfera foarte placuta la antrenamentele lor. Sunt profesionisti, i-am vazut<\/div>\n
<\/div>\n
foarte seriosi si imi place concentrarea lor. Am remarcat ca se incurajau si se ajutau la intreceri,<\/div>\n
<\/div>\n
pe fluier. Imi place mult pachetul de 3\u20444, sunt foarte dinamici. Stapanesc foarte bine balonul si ii<\/div>\n
<\/div>\n
felicit pentru profesionalism, atat pe baieti, cat si pe antrenori. I-am vazut foarte bine asezati in<\/div>\n
<\/div>\n
teren.<\/div>\n
<\/div>\n
Sper si le doresc sa reuseasca ca in acest sezon sa cucereasca in acest an ambele trofee pentru<\/div>\n
<\/div>\n
care muncesc din greu, dupa cum am observat. Cred ca Timisoara este o echipa puternica, bine<\/div>\n
<\/div>\n
asezata si foarte bine sudata. Nu pot decat sa le urez mult succes, astept sa-i vad cu trofeele.<\/div>\n
<\/div>\n
9. Ce le poti spune suporterilor timisoreni si romani, din viziunea sportivului? Cat de important<\/div>\n
<\/div>\n
este pentru un sportiv prezenta suporterilor in tribuna?<\/div>\n
<\/div>\n
Cred ca publicul este foarte importat. Prezenta lor conteaza mult pentru un jucator, insa ce e<\/div>\n
<\/div>\n
mult mai important, zic eu, este ca publicul sa le fie mereu alaturi. Si atunci cand castiga, dar si<\/div>\n
<\/div>\n
atunci cand pierd.<\/div>\n
<\/div>\n
Stim, insa, ca publicul este criticul numarul unu, in toate sporturile, iar ca jucator, cred ca e<\/div>\n
<\/div>\n
important sa fii constient ca publicul asteapta spectacol atunci cand vine la meciuri, asa ca e<\/div>\n
<\/div>\n
important sa incerci sa le oferi spectacol.<\/div>\n
<\/div>\n
M-as bucura ca in tribunele din Romania sa fie mai multi suporteri, iar pentru asta cred ca rugby-<\/div>\n
ul are nevoie de promovare, oamenii ar trebui invatati sa-l inteleaga, sa-l iubeasca, pentru ca<\/div>\n
<\/div>\n
e un sport educativ, mai mult decat atat, ca spectator poti veni cu familia la meciuri. In plus,<\/div>\n
<\/div>\n
atmosfera dintre sportivi este una pozitiva, in ciuda faptului ca sunt adversari. Sa observati<\/div>\n
<\/div>\n
cum, dupa meciuri, jucatorii din ambele echipe stau de vorba, povestesc, unii sunt chiar prieteni<\/div>\n
<\/div>\n
apropiati, iar acelasi lucru se intampla si printre suporteri.<\/div>\n
<\/div>\n
Asta mi-a placut mereu la rugby si de-asta mi-am ales sa fac o cariera in sportul asta. Indiferent<\/div>\n
<\/div>\n
cine ti-e adversarul pe teren, in afara lui esti ca intr-o familie.<\/div>\n
<\/div>\n
Asta am gasit si la Timisoara, o familie si doresc sa multumesc tuturor celor care sunt si au<\/div>\n
<\/div>\n
fost alaturi de mine pe toata durata sederii mele aici. Multumesc din suflet pentru primirea<\/div>\n
<\/div>\n
calduroasa, pentru gazduire si pentru ajutor, atat conducerii clubului, cat si jucatorilor, pe care<\/div>\n
<\/div>\n
ma bucur ca i-am revazut si carora le sunt recunoscator ca m-au primit in mijocul lor cu atata<\/div>\n
<\/div>\n
deschidere.\u201d<\/div>\n
<\/div>\n
Petre Mitu, internationalul roman care pana in 2008 a detinut recordul de puncte inscrise pentru<\/div>\n
<\/div>\n
nationala (331), actualmente clasat pe locul 3 in istoria echipei stejarilor, dupa Florin Vlaicu<\/div>\n
<\/div>\n
si Danut Dumbrava, pe locul 3 in istoria nationalei Romaniei ca numar de incercari inscrise in<\/div>\n
<\/div>\n
contul tricolorilor, dupa Gabriel Brezoianu si Catalin Fercu, joaca in continuare rugby, de data<\/div>\n
<\/div>\n
asta, din pacate, cu viata.<\/div>\n
<\/div>\n
Dar cu aceeasi hotarare si determinare ca pe teren, priveste inainte, fara sa plece capul si aplica<\/div>\n
<\/div>\n
ceea ce a invatat de la educatorii sai: sa nu renunte, sa lupte, sa invinga.<\/div>\n
<\/div>\n
Ne bucuram ca a fost printre noi la Timisoara si nu putem decat sa-i uram multa sanatate, o viata<\/div>\n
<\/div>\n
lunga si sa-i multumim pentru lectia de viata si amintirile despre rugby.<\/div>\n
<\/div>\n
Timisoara Saracens RCM UVT este alaturi de Petre Mitu!<\/div>\n
<\/div>\n
Puteti contribui direct pentru sprijinirea lui PETRE MITU:<\/div>\n
<\/div>\n
– contul in lei: RO23RZBR0000060017184693, SWIFT: RZBRROBU<\/div>\n<\/div>\n
SURSA: Rugby-Timisoara.ro<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inainte de primul meci de pregatire al RCM-ului cu U Cluj, scor 38-21,\u00a0 Timisoara l-a avut oaspete\u00a0 pe fostul international al rugby-ului romanesc, Petre Mitu. 1. Cand si cum a intrat rugby-ul in viata ta si de ce rugby si nu alt sport ? Am crescut cu si in sport. Tatal si unchiul meu au…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":"","_links_to":"","_links_to_target":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-2157","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-rugby"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2157","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2157"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2157\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2161,"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2157\/revisions\/2161"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2157"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2157"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sportscouting.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2157"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}