R. Diaconescu, șeful Arbitrilor de Rugby Dobrogea: Treaba mea este să fac delegari optime, iar a lor să se pregătească!
Întors din periplul său la în Statele Unite, și în Belgia, unde a făcut parte din brigada de la meciul Belgia-Olanda, Robert Diaconescu și-a reluat activitatea și in cadrul Arbitrilor de Rugby Dobrogea:
Asa cum spuneam si la începutul anului, intrăm in al patrulea an. Am avut un 2015 destul de aglomerat, cu toate turneele finale disputate pe Litoral. 80% din meciuri le-am făcut noi, arbitrii de pe Litoral. Este clar că am reușit, în acesti ani, să formăm un corp de arbitri la Constanța. Dar cu asta nu însemană că ne putem relaxa. Trebuie să ajungem la un lot constant, undeva peste 10 arbitri. Apar mereu probeleme de efectiv. Membrii corpului au locuri de muncă, unii nu au terminat studiile scolare, apar și probleme personale. Aceste lucruri trebuie contracarate prin lărgirea lotului de arbitri. Acest fapt poate aduce și concurență, deci creșterea calității arbitrajului.
Nu înlăturăm pe nimeni din mijlocul nostru, dar nu vor arbitra decât cei care oferă calitate. De exemplu, Cătălin, cel care a venit alături de noi din plăcere, s-a mutat la București (așa cum eu am venit la Constanța), iar acolo sperăm, și eu mi-aș dori să fie de ajutor. Cu ajutorul lui am susținut comunicarea social-media, cu ajutorul lui ne-am făcut cunoscuți în toată țara. S-a pregătit, cât a putut, cum a putut, iar eu l-am folosit, ca arbitru, acolo unde a putut fi util (se pare că nu am greșit, Cătălin, neieșind in evidență prin prostii pe teren), asta fiind de fapt și dorința lui, de a se relaxa prin rugby. Ceea ce vreau să subliniez este că există si un asemenea mod de abordare și nimeni nu va fi înlăturat de la a face sport, și de a fi în mijlocul nostru, după puteri si disponibilitate. Dar și fără pretenții!
In momentul în care se dorește performanță, abordarea si motivația trebuie să se schimbe.
Avem antrenamente zilnice, săptămânale la care unii participă mai mult, alții mai puțin, funcție de disponibilitate. Teoretic, nu conditionez pe nimeni de antrenamente, ci doar de calitatea arbitrajului lor. E adevărat că până la urmă fără pregatire nu poate exista arbitraj de calitate și eventuala nepregătire se va vedea pe teren. Până la urmă este treaba fiecaruia. Treaba mea este doar să constat pregătirea/ nepregătirea lor și să fac delegări optime.