HC Dobrogea Sud, nou inceput, noi sperante…
Aparitia unei noi echipe de handbal în locul defunctei HCM Constanta nu poate decât sa-i bucure pe iubitorii sportului din Constanta. Trei dintre componenții veterani ai HCM au luat initiativa constituirii unui nou club: HC Dobrogea Sud. Un lucru pentru care Rudi Stanescu, Laurențiu Toma și George Buricea merită tot respectul Constantei. Fiecare din ei si-ar fi găsit echipe oriunde în România, având în vedere valoarea și experiență lor. Totuși, ei au ales să o ia de la capăt să meargă “la muncă de jos”, în ligă a două și să nu lase handbalul constănțean să dispară. Bravo lor!
Sper ca cei trei să fi învățat ceva din falimentul HCM Constanta să preia părțile bune și să renunțe la cele mai puțin bune. Să preia dorinta de performanță, sa-i adauge o bună comunicare cu suporterii precum și multă transparentă vis a vis de cei pe care îi cheamă să le fie alături. Sunt ingrediente ale unui management care te poate face să treci peste momentele mai puțin bune ale clubului (atât sportiv cât și financiar). Dacă oamenii și comunitatea au încredere în tine și în bunul tău renume, îți vor fi alături la greu. Falimentele ultimilor ani (Oltchim, HCM Constantă, RC Farul etc) ne arată ca tribunele au fost pline doar la bine… La greu nu a venit nimeni lângă club. Din cauza lipsei de transparentă a managementului unor cluburi finanțate din bani publici. Și când spun management spun mult pentru ca de multe ori, vorba unui antrenor cunoscut de mine, managerii nu erau decât niște casieri care luau bani din sacul cu bani publici și îi împărțeau după directive date. Privind în urma nu cred ca regăsim vreun profesionist în vârful pirmaidei cluburilor de elită ale handbalului și rugby-ului constănțean. Faptul ca semnezi niște bugete nu te face competent în managementul cluburilor și poate ar fi fost bine ca printre atâția jucători si antrenori aduși pe bani publici să fi cumpărat și un manager profesionist.
Orice proiect început pe premizele de mai sus este un artificiu care se aprinde, arde puțin și apoi se stinge. Un nou proiect nu poate fi pentru mine decât încă o speranță ca vom avea un club organizat în care principiile care guvernează cluburile sportive din Occident își vor face în sfârșit apariția.
Dacă îmi permit să le cer ceva celor trei fondatori, aceasta nu va fi promovarea imediată sau mai știu eu ce performanță. Le cer să organizeze clubul asa cum trebuie, fără compromisuri, să copieze modele de succes, intr-un cuvânt să creeze un club care să le supraviețuiască în condițiile în care eu le urez să bâtă fiecare din ei suta de ani.